O singură rugăminte
Vestea că bunica a fost mutată a aflat-o Mariana de la vecina de la parter. Mariana obișnuia să o viziteze de ziua onomastică, cumpăra un tort și o pungă cu prune bunica era înnebunită după prune. Ajunsă la scara blocului, încerca să scoată telefonul ce-i suna în geantă, când vecina, tanti Mioara, o strigă:
Mariane, tu ești? Să știi că bunica s-a mutat.
De fapt, nu era bunica ei, ci bunica fostului soț. S-au cunoscut la facultate, el mai locuia pe atunci cu bunica. Când a dus-o să o prezinte, Mariana era topită de emoții clar că era la primirea în familie. Nicu nu avea părinți, doar bunica, care îl crescuse de la cinci ani. Dar, în loc să fie judecată, Mariana a fost primită ca și cum ar fi fost nepotă de-a casei.
S-au căsătorit în anul V, iar bunica le-a făcut un dar de nerefuzat la nuntă o garsonieră pe la marginea Chișinăului, la etajul cinci, fără balcon, dar era a lor. Bunica pusese bani deoparte o viață întreagă, nu voia să deranjeze tinerii.
Mariana nu avusese niciodată ceva al ei. Tatăl vitreg avea grijă să nu mănânce mai mult decât copiii lui, să nu consume apă mai mult decât trebuia și o certa mereu când aprindea becul degeaba. La 17 ani s-a angajat ospătară și și-a închiriat o cămăruță cât un dulap. Cămin nu putea primi, fiind deja cu buletin de oraș. Garsoniera i se părea un palat, cu tot cu linoleum – era ceva al ei.
N-a apucat să stea mult. Un an după nuntă, venită mai devreme de la schimbul de la cafenea (se grăbea să-i pregătească micul dejun lui Nicu), a găsit în patul ei o blondă cu nas cârn, care fuma trăgând fum spre tavan și, din baie, se auzea apa curgând. Blonda era dezinvoltă – nici nu s-a clintit, doar și-a pus plapuma peste ea, plapuma pe care bunica o dăduse cadou de Revelion.
Așa s-au terminat cei cinci ani de relație. Mariana nu a făcut scandal, au divorțat pașnic. Apartamentul a rămas evident la Nicu nu a încercat să-l lupte, chiar dacă blonda, omniprezentă la fiecare pas al divorțului, i-a șoptit zgomotos: Ia semnătură de la ea, că poate rămâne gravidă de vreun șofer și va cere partaj pentru spațiu locativ!.
Unde s-a mutat? a întrebat Mariana, apăsând pe respinge apel.
Pai s-a mutat la voi în garsonieră! Ăștia, băieți, vor avea prunc curând, deci au făcut schimb.
Mariana a simțit un nod bunica mergea greu după o fractură de șold, iar garsoniera era la etajul cinci, fără lift. Cum o să trăiască acolo? Cu o zi înainte de incidentul cu blonda, tocmai hotărâseră cu Nicu să se mute la bunica și să o îngrijească, dar acum bunica rămânea singură, într-un loc unde nu cunoștea pe nimeni. Aici, tot cartierul o știa; mereu găsea la cine să ceară ajutor.
Vestea despre copil a zgâriat-o cu Mariana Nicu nu voia copii, susținea că trebuie să trăiască pentru el.
Mulțumesc, tanti Mioara.
Trebuia să meargă la stație, să aștepte troleibuzul vreo patruzeci de minute, să țină tortul strâns și să se roage să nu-l răstoarne.
Să se întoarcă în garsoniera, unde crezuse un an că e cea mai fericită, era amar. Mariana mergea pe vechiul traseu, remarcând micile schimbări afiș nou la magazin, teren viran îngrădit În curte, o nouă loc de joacă, și un puști de șase ani, cu picioarele în baltă.
Sunt la plajă! a strigat el vesel.
Mariana a zâmbit și i-a dat din buzunar o ciocolată.
Ia, Robinson!
Bunica, desigur, se prefăcea că totul e bine, că așa a vrut ea.
Nicu mai vine pe la mine, îmi aduce mâncare, mă duce la doctor dacă e nevoie, lămuri bunica.
Și când a fost ultima data? întrebă Mariana.
Ieri!
Mariana și-a dat seama că bunica minte punga de gunoi sub chiuvetă era plină și mirosea deja, iar pâinea era o armă albă.
Mă duc să iau un pic de brânză de la magazin, propuse ea. Mi-am amintit că-mi trebuie.
Minciună de brânză, desigur.
Bunica a protestat, dar Mariana a insistat. Iar când a plecat, a uitat intenționat umbrela, ca să revină după două zile și să-i mai aducă ceva de la magazin. Bunica s-a împotrivit inițial, spunea că nu trebuie, Nicu vine, dar când Mariana a cedat cu gripă și n-a venit o săptămână, bunica a sunat timid și a întrebat când o poate vizita.
Să ajungă des era dificil; așa că Mariana a rezolvat problema pragmatic: cu puștiul-pescar din baltă, s-a înțeles să-i ducă gunoiul pentru cincizeci de lei moldovenești pe săptămână. Produsele erau livrate acasă; ba chiar i-a cumpărat bunicii un smartphone și a învățat-o să folosească aplicația de livrare. Nicu spunea mereu că bunica nu se descurcă, dar uite-așa s-a descurcat! Mariana venea săptămânal, uneori mai des. Bunica a uitat că Nicu fusese soțul ei se lăuda cu nepotul, râdea la video-urile trimise pe telefon nou.
L-au adus pe strănepot pe la dumneavoastră? întreba Mariana.
Vai de mine, e încă mic!
La un an, totuși, l-au adus bunica i-a cerut să-i scoată de pe card zece mii de lei moldovenești pentru cadou. Așa știa Mariana de vizitele lui Nicu: de ziua lui, de ziua copilului, de Crăciun și vreo dată în aprilie, de ziua blondei probabil. La toate sărbătorile, bunica retrăgea bani frumuși pentru daruri.
Încerca să-i dea și Marianei bani, dar Mariana refuza.
Mă supăr tare de tot pe dumneavoastră, spunea ea.
Odată, bunica i-a spus:
Bine, dar promite că vei îndeplini o singură rugăminte de-a mea. Și nu-ți mai dau bani.
Care anume?
O să-ți spun altădată.
Oricând, a zis Mariana, și a acceptat.
Când Păvăluț a apărut în viața ei, bunica a aflat prima. Cu mama Mariana nu mai vorbea din cauza tatălui vitreg, care s-a apucat de băut cot la cot. Mama nu făcea decât să o certe:
Ai ratat șansa cu bărbat cu apartament, ai fost atât de prostuță! Vei sta toată viața în dulăpioarele tale!
Păvăluț nu avea apartament, dar promitea că va munci și va cumpăra. Era cu cinci ani mai tânăr, iar Mariana tot refuza, dar până la urmă a cedat. Era vesel și generos, iar familia lui a primit-o cu brațele deschise. Locuiau într-o casă veche la periferie, și, pe lângă fratele cel mare, mai erau încă cinci băieți.
N-am avut curaj să încerc a șaptea, așa că abia aștept să am nepoată de la voi, zâmbea mama lui.
Tu ce zici, vrei copii sau ești din cele cu carieră?
Vreau, recunoscu Mariana.
Deci, abia aștept nepoata! Păvăluț e cel mai serios, ceilalți sunt niște ghiduși!
S-au căsătorit simplu, fără fast, iar banii de la nuntă i-au folosit pentru o vacanță. Mariana era mereu cu gândul la bunica, dar n-avea ce să facă.
Nu era degeaba îngrijorată. Nu s-a aflat cum s-a întâmplat ori s-a simțit rău și a coborât pentru ajutor, ori a încercat să ducă gunoiul au găsit-o pe scara blocului, deja rece.
Mariana și-a dat seama că nu trebuia să plângă sau să se agite abia făcuse testul de sarcină și era atât de fericită, voia să-i spună bunicii Dar cum să nu plângi? Dacă nu pleca de acasă, poate nu s-ar fi întâmplat nimic! Nici la înmormântare n-a ajuns Nicu n-a sunat s-o anunțe, deși știa că Mariana încă o vizita. Nu s-a gândit să-l certe.
La câteva zile însă, a sunat nevasta lui Nicu.
Ce crezi, că ești vreo mare deșteaptă? Te dăm în judecată și demonstrăm că era senilă când a scris asta!
Mariana nu pricepea ce vrea blondina cu atâta urlete și insulte, până la finalul discuției și-a dat seama că era vorba despre un apartament.
A doua zi a sunat și notarul. A invitat-o să vină și să citească testamentul. Era și o scrisoare de la bunica.
A citit cu lacrimi, căci bunica scria numai de bine, mulțumea, încât Mariana se simțea rușinată nu pentru mulțumiri făcuse toate astea, ci pentru că chiar îi era dragă ca rudele ei. Și, la urma urmei, nu mai avea cui să-i fie drag. Asta e rugămintea mea: acceptă această locuință, nu am cu ce altfel să te răsplătesc.
Mariana credea că e vorba de garsoniera, dar notarul i-a explicat că e vorba despre apartamentul cu două camere unde locuia Nicu cu nevasta. Garsoniera era a lui Nicu, bunica i-o dăruise deja.
A cerut timp să se gândească și s-a consultat cu Păvăluț. Nu voia locuința certuri, amenințări, n-avea nevoie de stres că poate pierde copilul din cauza lor. Dar nici să nu îndeplinească dorința bunicii nu-i venea. S-au sfătuit mult și au decis împreună.
Au chemat pe Nicu și nevasta la notar, după ce s-au sfătuit cu acesta. Notarul a zis că Mariana nu e prea sclipitoare, dar n-a comentat.
Nevasta lui Nicu a sărit la Mariana și ar fi sărit și fizic, dacă Păvăluț n-ar fi fost lângă ea – cu vorbe acide, cu amenințări.
Hai, taci, a spus Nicu brusc. A primit apartamentul pe merit, că trei ani a îngrijit bunica.
Mariana a uitat discursul studiat pregătise o pledoarie pentru Nicu.
Nu mai e nimic de discutat, a spus Nicu, fără să se uite la ea. Mutăm lucrurile și eliberăm apartamentul.
Atunci, Mariana le-a spus planul. Nu vrea să le distrugă viața, îi ajunge garsoniera de la margine. Cu notarul a pus totul la punct, doar să accepte Nicu.
Nicu a ridicat privirea pentru prima dată, ochii vinovați.
Nevasta lui s-a liniștit brusc și a început să ceară cafea și biscuiți, că e obosită de drum Puteai să spui de la început, nu să ne agitezi!.
Mariana a născut o fetiță, i-a pus numele Sofia, ca bunica. Mama lui Păvăluț era în culmea fericirii va veni și alți nepoți, dar Sofia va fi mereu preferata…
© Salut, tristețe!
