Oare o să trebuiască să demonstrez toată viața că nu sunt de vină?…
Viorica se uita la televizor, iar soțul ei stătea la calculator, când a sunat mama.
— Ce s-a întâmplat, mamă? — a întrebat Viorica cu precauție, dând volumul mai încet.
— Nimic grav. Doar am vrut să vorbesc.
Dar Viorica știa că mama nu suna fără motiv.
— Mamă, spune. Oare iarăși Oana a făcut ceva?
Mama a oftat.
— Mi-a tot tărăgănat că vrea să vină la tine. Vrea să dea admitere la facultate. Însă învețe prost, are în cap doar petreceri. Ce facultate? La noi sunt licee bune și școli de meserii. Nu vrea să audă de ele.
— Dar noi cu Andrei stăm la un singur loc. Nu cred că ar fi comod să stea cu noi, a spus Viorica.
— Înțeleg. Mă tem că va fugi pur și simplu la tine. De aceea am sunat să te previn. Poate tu o poți convinge? Pe mine nu mă ascultă. A ieșit cu totul de sub control.
— Mamă, nici pe mine nu mă va asculta. Dacă și-a băgat ceva în cap, nu o mai scoți. Tu știi. O să încerc să vorbesc cu unchiul Ștefan. Poate o ia el în grija lui.
— Vorbește cu el, Viorica. Dar are și el familie. E cam incomod.
— De ce incomod? Până la urmă, e fiica lui. Bine, mamă, voi discuta cu el și te sun înapoi. — Viorica a închis telefonul.
— A sunat mama? — Andrei și-a ridicat privirea de la monitor și s-a uitat la soție.
— Da. Oana vrea să vină la noi, se gândește să dea la facultate.
— Și? Dacă intră, primește cămin studențesc, a zis Andrei, întorcându-se la calculator.
— Nu are șanse la facultate, iar liceul profesional e și acolo. Dar nici acolo nu cred că va intra. Vrea să se mărite, asta e adevărul. O să vorbesc cu tatăl ei, poate acceptă s-o ia în grija lui. Trebuie s-o ia. E fiica lui. — Viorica s-a gândit.
*Nu, trebuie să-l conving pe unchiul Ștefan. Andrei este frumos. Dacă n-ar fi fost așa, nu m-aș fi măritat cu el. Iar de la Oana te poți aștepta la orice. La nunta noastră nu-l lua ochii de la el.*
Viorica și Oana aveau tați diferiți. Tatăl Vioricii s-a înecat când ea avea șapte ani. A ieșit cu prietenii la pescuit, a băut, apoi a vrut să prindă pește. Undița s-a agățat de o rădăcină. Tatăl a intrat în apă să o dezleghe și s-a înecat. Bărbații erau și ei beți, nu l-au putut scoate la timp.
Mama, tânără și frumoasă, a rămas singură cu Viorica. Nu a lăsat pe nimeni să se apropie de ea. Când Viorica era în clasa a cincea, la școala lor a venit un nou profesor de matematică, tânăr și chipeș. Se zicea că s-a mutat din orașul mare din cauza unei dragoste nefericite.
A devenit dirigintele clasei Vioricii. La ședința cu părinții, a văzut-o pe mama ei și s-a îndrăgostit imediat. A început să vină des la ele acasă, s-o ajute pe Viorica cu lecțiile, nu doar la matematică. Ea a devenit în curând cea mai bună din clasă, iar printre colegi au apărut bârfe.
Apoi mama a rămas însărcinată. Nu voia să se mărite, dar Ștefan Ion l-a convins-o. Așa îl numea Viorica la școală, dar acasă îi spunea unchiule Ștefan. S-au însoțit oficial. Când s-a născut Oana, Viorica a devenit cea mare. Era mândră de asta. Mama îi încredința să meargă la magazin, să plimbe căruciorul, chiar să stea cu sora mai mică când ea avea treabă.
Au trăit împreună doi ani. Apoi unchiul Ștefan a fost invitat să predea la o școală din orașul mare. Nu era surprinzător, era un profesor bun, iZilele au trecut, iar într-o seară liniștită, Viorica și Andrei au stat de vorbă la lumina lămpii, amintindu-și că încrederea, ca un fir subțire între ei, era mai puternică decât orice îndoială.
