„Păcat că nu e al meu”
„Fete, vă aștept sâmbătă la mine acasă, să stăm de vorbă și să bem ceai cu rom”, le spuse Dana veselă colegelor ei, Kira și Alina. Amândouă dârdâiră din cap și râseră.
„Bine, eu aduc o sticlă de vin bun”, se oferi Kira, cunoscătoare de vinuri fine.
„Iar eu voi pregăti ceva delicios”, adăugă Alina, căci toate știau că era mesteră la bucătărie.
„Dana, de ce la tine? Poate totuși într-un cafenea?”, se interesă Kira.
„Of, fete, la cafenea mai mergem oricând. Acasă ne distrăm cum vrem, fără să ne pese ce cred alții. La cafenea nici nu poți dansa cum trebuie, ca să nu zică lumea că ești beată”, răspunse Dana.
„Ai dreptate”, o susținu Alina. „Acasă putem să ne relaxăm pe bune.” Și râseră cu toatele.
Cele trei, toate la vreo patruzeci și ceva de ani, lucrau în același birou și se împrieteniseră de mult. Mai aveau un lucru în comun: niciuna nu era măritată. Dana divorțase acum zece ani. Kira nu se măritase niciodată, dar avusese o fetiță care acum trăia cu familia ei. Alina fusese căsătorită, dar soțul o părăsise cu copilul când băiatul avea trei ani.
De atunci, Alina mai ieșea uneori cu bărbați. Dana chiar se gândise să se mărite, dar iubitul ei plecase brusc în Germania cu altă femeie, semnând un contract de cinci ani, fără să-i dea explicații.
„Păi să se ducă pe Miorița!” replicase ea atunci, deși era rănită – până la urmă, ea trebuia să fie în locul acelei…alteia.
Kira era frumoasă și sprintenă, schimbând bărbați ca pe ciorape, dar niciodată nu făcuse pasul serios. Locuia singură nu departe de birou și era singura care știa să conducă.
Alina, să zicem, nu era frumoasă, dar avea ceva farmec, deși Dana și Kira îi spuneau în spate „șoarece de bibliotecă”.
Vinerea, după serviciu, ele se despărțiră, iar Dana le reaminti:
„Mâine rămâne valabil planul nostru…”
„Da, da”, răspunse Kira voioasă, dar Alina tăcu.
Dana întinse masa după-amiază, făcuse curățenie dimineața și cumpărături în magazinul din blocul vecin. Luase prăjiturile ei preferate cu ciocolată și câteva alte lucruri.
Kira și Alina sosiseră împreună, amândouă venind cu mașina prietenei. Așezate în cameră, râdeau fără oprire, savurând vinul. Doar Alina nu bău decât un pahar.
„Nu te înțeleg”, se miră Kira. „De ce nu bei? Eu văd tot.”
„Scuze, fetelor, nu pot. Am întâlnire cu Gleb astăzi”, mărturisi Alina cu o strângere de inimă.
„Cu Gleb?”, se miră amândouă.
„Da. Ce e?”
„Păi, nimic, doar că nu ne-ai spus că ai cunoscut pe cineva serios”, zise Dana.
„Nici eu nu știam că va fi așa”, răspunse Alina sincer. „Aseară m-a sunat și m-a invitat.”
„Atunci de ce ai venit? Puteai să ne anunți”, se miră Kira.
„I-am spus că avem program și voiam să-l cunoașteți… Danuțo, iertă-mă, dar i-am dat adresa ta. Va veni să mă ia”, izbucni Alina, aruncându-i o privire vinovată stăpânei casei.
„Nimic, facem cunoștință și cu el. Ce fel de potârniche e asta?”, râse Dana.
Dana mânca prăjiturile ei preferate și se uita uimită la Alina, care-și încrețea părul cu placa. Kira tăcea și ea.
„Danuțo, ai fixativ de păr? Am uitat să iau al meu.”
„Da, în baie.”
Dana și Kira erau convinse că romanul Alinei cu Gleb nu va ține mult. Alina mereu se îndrăgostește repede, apoi se dezamăgește la fel de repede, iar bărbații ei nu erau tocmai serioși. Alina își aranjase acum părul cu grijă.
„Fete, cum arată? Sunt emotivă…”
„E bine”, răspunseră amândouă. „De ce te agiți așa?”, adăugă Kira. „De parcă ar fi vreun Adonis…”
Alina zâmbi fără să spună nimic și se duse în baie să-și retușeze machiajul.
„Nu înțeleg cum a reușit să prindă pe cineva. E timidă, are patruzeci și șase de ani și se poartă ca o fată. Probabil așa îi e firea”, bombăni Kira. „Nu m-aș mira să fie și Gleb la fel…”
Tocmai atunci sună la ușă. Dana sări în picioare și chicoti:
„Acum o să aflăm!” Kira o urmă, iar Alina ieși din baie.
„Bună”, răsună o voce plăcută. Bărbatul ținea trei buchete de flori, iar femeile rămaseră uimite.
Un tip de vreo cincizeci de ani se uită la Alina și întrebă:
„Ești gata?” Apoi se adresă și celorlalte: „Și pentru voi.” Le întinse buchetele.
Dana aproape că-i săriră ochii din orbite, iar Kira rămase fără replică. Înalt, cu părul negru și șuvițe argintii la tâmple, zâmbea deschis și era irezistibil.
„Gleb”, se prezentă el. Prietenele făcură la fel.
Kira o împinse ușor pe Dana și-l invită în casă.
„Intră, avem o mică petrecere. Poți să…”
„Mulțumesc, dar data viitoare”, refuză el politicos, zâmbind mereu. Dana se gândi la Kira:
„Uite-o și pe Kira, se lipește de el ca melcul de perete!” Dar cu voce tare spuse:
„Gleb, poftim niște suc?”
„Ar fi minunat.” Îi dădu un pahar, pe care-l bău pe jumătate.
Alina stătea lângă el, iar el, cu brațul pe umerii ei, spuse:
„Mă bucur să vă cunosc, fetelor.” Apoi, către Alina: „Hai să mergem?” Ea dădu din cap, și plecară.
Când ușa se închise, cele două prietene rămaseră buimăcite. Kira fu prima care-și veni în fire.
„Dana, nu se poate ca un bărbat așa frumos să fie îndrăgostit de Alina noastr„Dar uită-te și la noi, Doamne, măcar o dată…”, oftă Dana în timp ce turna încă un pahar de vin, în timp ce Kira dădu din cap aprobator, deși în sufletul ei tot visa la Gleb.
