«Rușinea într-un sac»: cum socra mi-a distrus răbdarea
Larisa răsfoia prin hainele din dulap când, deodată, a sunat la ușă. Pe prag, cu un zâmbet larg, stătea socra ei — Viorica Dumitrescu.
— Bună, nuroiță! Am trecut pe la o ceașcă de ceai, a spus ea cu vocea plină de vitalitate.
— Intrați, a zis Larisa, zâmbind din politețe, deși în sinea ei se încordase. — Puneți-vă liniștită, termin și eu cu aranjatul.
Au intrat în sufragerie. Larisa continua să împăturească hainele cu grijă, iar Viorica s-a așezat într-un fotoliu, urmărind procesul cu interes nemaipomenit.
Deodată, privirea soacre s-a oprit asupra unui sac cu cumpărături așezat lângă fotoliu. Când a aruncat o privire înăuntru, ochii i s-au rotunjit și a oftat scandalizată:
— Lariso! Asta ce rușine mai este?!
— Iar ai umplut casa de zdrențe! a clănțănit Viorica cu dezaprobare, arătând spre sacoșele întinse pe canapea.
— Sunt vechi, le aranjez, a răspuns Larisa obosită, dând ochii peste cap. — Am început să fac curățenie în dulap.
— Fiul meu știe pe unde îi pierzi banii? a întrebat Viorica cu răutate.
— Eu muncesc, nu uita, a replicat Larisa pe un ton uscat, grăbindu-se să termine, ca să scape de conversația neplăcută.
Dar soacra nu se lăsa. A scos o rochie din sac și a început s-o studieze cu atenție.
— În așa ceva merg doar femeile ușoare, a mârâit ea.
— Are eticheta încă, a răspuns Larisa rece, întinzând mâna să ia rochia. — Deci n-am purtat-o nicăieri.
— Și bine că n-ai făcut-o! a bombănit Viorica, dându-i-o înapoi. — Nu ți-e rușine, la vârsta ta, să te mai dai fată?
— Am douăzeci și nouă, nu patruzeci și nouă, i-a amintit Larisa cu un zâmbet de gheață.
— La vârsta asta ar trebui să porți rochii mai lungi, nu să te arăți ca o puștoaică, a oftat Viorica. — Tocmai de-asta încă n-am nepoți!
— Ce legătură are garderoba mea cu copiii? a întrebat Larisa, abia înfrânându-și iritarea.
— Păi e simplu: dacă te îmbraci așa, înseamnă că cauți pe altul, a declarat Viorica cu superioritate.
Larisa s-a albit de furie:
— Atunci, după dumneavoastră, o femeie măritată ar trebui să poarte burca?
— O soție respectabilă se îmbracă modest! a răspuns Viorica, ridicând degetul. — Dar tu… Doar dacă ai fi văzut lenjeria ta!
— V-ați dat prin lucrurile mele?! s-a înfuriat Larisa, simțind cum fierbe de mânie.
— Nimeni nu s-a dat! s-a apărat Viorica. — Doar am văzut-o în baie. Și știi ce? O femeie cumsecade nu poartă asemenea sfori!
— Vorbiți serios? și-a strâns Larisa pumnii. — Vreți să-mi cumpăr lenjerie de birou?
— O femeie respectabilă n-ar umbla în asemenea prostii, mai ales dacă e măritată! s-a enervat Viorica, lovind brațul fotoliului.
— Am douăzeci și nouă, sunt tânără și am dreptul să arăt frumos, a șuierat Larisa printre dinți.
— Nu! Tu te îmbraci așa ca să atragi alți bărbați! a exclamat Viorica, fluturând mâinile.
— Credeți ce vreți, a oftat Larisa. — Eu mă îmbrac cum doresc.
— Ești de nepătruns! a mormăit Viorica, ridicându-se și ieșind, trântind ușa cu putere.
Când s-a întors de la serviciu soțul ei, Sorin, Larisa i-a povestit tot ce se întâmplase.
— Mama mi-a zis că te îmbraci prea provocator, a spus el forțând un zâmbet. — Ignor-o. Și… mai ales când e ea, nu purta dresuri cu rețea — o enervează.
— Nimic nu-i place! a izbucnit Larisa.
— O să se potolească, a zis Sorin, dând din mână.
Dar se înșelase.
După o lună, totul s-a repetat. De data aceasta, Viorica a venit cu un nou “argument”:
— Îți pui poze pe internet! Prietenele mele le-au văzut! Toate judecă! s-a plâns ea.
— Sunt doar invidioase, a răspuns Larisa calm.
Viorica a sărit în picioare, a pufnit și a plecat. Larisa a oftat ușurată, crezând că totul s-a sfârșit.
Dar se înșelase.
Când, după șase luni, ea și Sorin au plecat în concediu, lăsând cheile soacrei doar în caz de urgentă, nici nu bănuiau ce îi aștepta la întoarcere.
Ajunsă acasă, Larisa a descoperit cu groază că majoritatea hainelor ei dispăruseră.
— Ea a făcut asta! a șoptit Larisa, alergând prin cameră. — Numai mama ta a avut chei!
— Nu se poate, s-a împotmolit Sorin. — O să o sun.
Dar Viorica plângea la telefon:
— Eu? Ce vorbești, fiule? Niciodată!
Larisa a dat din cap:
— Sun la poliție.
Abia atunci, speriată de consecințe, Viorica a recunoscut:
— Da, eu am făcut-o! Am luat toate lucrurile astea indecente și le-am aruncat la gunoi! Am făcut-o pentru voi, ca să te gândești la familie în sfârșit!
Sorin era furios.
— Mamă, ești în toate mințile? a urlat el la telefon. — Acum trebuie să cumpăr garderoba Larisei de la zero!
— Păi… a început Viorica să se justifice.
— Dă-ne cheile înapoi și nu mai călca pe la noi! a tăiat Sorin.
La ziua ei, Viorica a primit trei trandafiri singuratici — în loc de un cadou scump.
Iar Larisa, în aceeași zi, s-a dus să-și completeze garderoba — cu banii soțului ei, care de data asta a insistat: “Alege tot ce-ți dorești, dragă. Ai meritRestul zilei, Larisa a ales fiecare piesă fără să se mai gândească la părerile altora, iar Viorica, ultima dată când a auzit de ea, încă se văicărea prietenelor despre cum “generația asta tânără nu mai știe ce înseamnă respect”.
