LA DOUĂZECE ORĂ, Ilinca are operația. Simplă. Planificată. O oră de anestezie, manevre ușoare și externare în aceeași zi. În mod normal ar fi trebuit să merg cu ea, dar ea nu insiste. Ştia că e ocupat. Şi deschiderea noului sediu este la orizont.
Totul va fi bine, spuse el, te sun când se termină.
Şi, sărutândul pe obraz, aruncă în geantă câteva pachete de hrană pentru pisicile care trăiesc în subsolul blocului, apoi ieşi pe uşă.
Mihai îşi aranjă cravata, se priveşte încă o dată cu stricteţe în oglindă şi, luând de pe birou dosarul cu proiectul de extindere, porneşte spre birou. Funcţia de directorgeneral al firmei de software, pe care a transformat în lider de piaţă în câţiva ani, cere dăruire totală. Şi el dăruie. În fiecare minut liber. În exces. Îşi spune că face asta pentru ei. Pentru ea. Şi chiar pentru pisicile din subsol, pe care le hrăneşte mereu.
Nu că nu îi plac pisicile. Pur şi simplu îi pare pasiunea Ilincăi un hobby inutil, fără rost. Un ciudat cu care trebuie să convieţui, aşa cum se acceptă defectele unei persoane dragi. De aceea, de fiecare dată când ea aduce acasă o altă turmă de pisici fără stăpân, el răspunde cu refuz categoric. Nu vede nici sens, nici utilitate. Poate că este vorba de o rasă de pisică orientală, pe care o propun ca compromis, îi spune el. Acolo există statut. La subsol, ce poţi să iei?. El nu înţelege, iar ea e sătulă să explice.
—
Operație Simplă Planificată Nimic special Ar fi trebuit să merg cu ea!!!
Câteodată pe săptămână îşi repeţi aceste gânduri? Mii? Zece mii? Când se aruncă în grabă spre spital, lăsând totul în urmă Când, strâns de mânecile halatului alb, tremură de frica medicului ce-i priveşte ochii Când rupe în bucăţi proiectul ce-l ţine departe de ea și, îngenuncheat lângă pat, îşi sprijină fruntea pe mâna ei, cerând să nu o abandoneze. Să se întoarcă. Să deschidă ochii. Să rostească un cuvânt.
Dar ea tace. Şi niciunul dintre ei nu ştie că o operație planificată, o anestezie de o oră, pot vira întrun coșmar
Facem tot ce putem, îi spune doctorul.
Nu faceţi nimic! strigă el, furios de neputinţă, plătind cu banii săi în lei mutarea ei întro sală separată.
Există şansă, trebuie să așteptăm, încearcă să-l liniştească asistenta.
Unde e acea şansă?!, urlă el pe tot holul, când după o săptămână Ilinca nu-şi revine.
A încercat totul: consultaţii la cei mai buni specialişti, muzică, discuţii, a îmbogăţat camera cu flori. A început să nu mai apară la birou, doar pentru a fi lângă ea în fiecare clipă liberă. A cerut, a promovat, a promis. A şantajat. Căzut în disperare, a sărutato iar şi iar, amintind de poveştile năstruşnice cu prinţesa adormită, iar cu fiecare zi se afunda tot mai mult întro furie sălbatică, dornică să distrugă totul pe drum.
Scaun răsturnat, vază spartă, geanta aruncată în crunte înfurii şi pachetele colorate de hrană împrăştite pe podea. Nu a reuşit să hrănească pisicile. Pe aceleaşi pisici inutile care îi provocau doar dezgust, ascuns de un indiferenţă falsă.
Sătul! Doamne, ce sătul e!
Săși poată întoarce totul înapoi. Să şteargă cu o mişcare de mână. Ar fi gata să se târască pe genunchi alături de ea, să le aducă acasă, să le iubească, doar capentru ai dăţi un motiv să zâmbească.
Adrenalina, cel făcea să se simtă viu, se risipi brusc. Privind dezordinea creată, cu mâinile tremurânde strânge pachetele colorate pentru a fi din nou la poarta subsolului în zece minute.
—
Se numeşte felinoterapie, numai că nu există studii documentate pentru cazuri ca al nostru, zăboveşte doctorul, privind cu seriozitate cum Mihăi încearcă să aducă în sală a şasea cuşcă de transport.
Atunci vom fi primii, răspunde el cu voce stinsă, eliberând animalele din cuşti.
Sunt pisicile ei. Înţelegeţi? ALE EI! Şi aş da tot ce am pentru ai spune. Doar să
Voi informa personalul.
Mulţumesc, ar fi trebuit să fac asta mai devreme Înţelegeţi? Eu
Niciodată nu trebuie să pierzi speranţa. Toţi învăţăm din greşelile noastre, nu uitaţi asta.
Nu voi uita Nu voi mai uita.
—
La douăsprezece, Ilinca are operaţia. Simplă. Planificată. O oră de anestezie, manevre uşoare şi externare în aceeaşi zi. Şi tot nu insistă să fie alături de el. Din nou. Dar nu poate să-şi ascundă zâmbetul larg când îl vede, lăsând cravata căzută la un capăt, îmbrăcând cu răbdare şasea husă pe pisicile ce fug de lângă el.
Pisicile ei. Cele din subsol, pline de căpuşe, care, anul trecut, au determinat-o să-şi ia o suflare adâncă, fără să ştie ce se întâmplă.
Şapte perechi de ochi îi străpung privirea. Şase respiraţii uşoare aproape de nedetectat şi un ţipăt triumfător, plin de bucurie infinită, pe care nuo va uita niciodată.
Poate de aceea, acum, când trebuie să treacă din nou prin aceeaşi suferinţă, nu simte frică. Şi privind la bărbatul său, cu fire de păr de pe cămaşa încă agărâte, o priveşte cu reproş, iar ea zâmbeşte şi mai larg.
Apoi izbucneşte în râs, privind trecătorii uluiţi. Un bărbat în costum scump, înconjurat de şase pisici fără rasă, dar de o frumuseţe surprinzătoare, fiecare ţinând o lesă subţire, ridicând pe stradă un Miau? revoltat un spectacol pentru cei cu inima tare.
Operaţie. Simplă. Planificată. O oră de anestezie, manevre uşoare şi externare în aceeaşi zi. Şi dacă nu te opreşti din a muşca totul, data viitoare vei rămâne acasă! murmură din umbră un bărbat grav, în curtea spitalului, cu un buchet de trandafiri uşor muşcat, dar încă frumos.
El aruncă o privire spre ceas, ridică cele şase lese colorate, verifică în grabă că nu sau slăbit, apoi priveşte ferestrele sălii în care Ilinca se trezeşte după operaţie. În curând îi vor permite să intre. Şi el va putea să se plângă de şasele feline leneşeşti care, fără ea, nu-l ascultă deloc.
Şi să-i spună cât de mult o iubeşte. Şi că o va iubi mereu. Chiar dacă ea se va pierde zile întregi în azilul de pisici, pe care compania lui la finanţat cu câţiva lei în urmă cu luni.
Un prost, desigur Dar când îşi aminteşte ziua când a deschis ochii, îşi dă seama că, atâta timp cât e lângă ea, nu există nimic mai important în viaţa lui decât această prostituată a lui Ilinca. Şi, aşa, va continua să pună în practică acele capricii neînţelese, dar care o fac incredibil de fericită.
Întotdeauna, până nu e prea târziu
