Într-un mic oraș din sudul Moldovei, unde străduțele se îmbracă în verdeața salcâmilor, iar căldura verii se alungează în serile răcoroase, Ana și Andrei trăiau împreună de cinci ani. Micuța lor casă cu două camere, așezată în inima orașului, era pentru Ana o cetate pe care o îngrijea cu drag. Dar într-o seară deosebită, totul se schimbă.
Andrei s-a întors de la lucru și, la masă, a început să povestească despre necazurile părinților săi. Ei construiseră o casă mare la țară, visând la o viață liniștită la bătrânețe. Însă iarna, locuința lor se transformase într-un castel de gheață: încălzirea le mânca toate economiile, iar pensia abia le ajungea. Socrul și soacra, neavând altă soluție, au cerut să stea la ei pe timpul iernii. Ana simți cum sângele îi năvălea în tâmple.
— Nu voi lăsa părinții tăi să locuiască aici! spuse ea, abia stăpânindu-și mânia. — Nici câinele lor nu are ce căuta la noi! Nu sunt servitoare să curăț după toți și să îndur obiceiurile lor. Când am avut nevoie de ajutor, mama ta ne-a închis ușa în nas. Să se descurce singuri acum!
Ea se aștepta la certuri, la rugăminți, dar Andrei, privind-o fix în ochi, rosti cuvintele care i se întoarseră ca un ecou în suflet:
— Ori vin părinții mei la noi, ori divorțăm!
Tăcerea se lăsă grea în cameră. Ana simți cum pământul i se surpă sub picioare. Nu-i venea să creadă că soțul ei o pune în fața unei astfel de alegeri. Dar nu era dispusă să cedeze. Să îndure în casa ei mică pe soacră și câinele lor uriaș, obișnuit cu un șopron mare? Era prea mult. Relația cu mama lui Andrei fusese mereu tensionată: soacra o disprețuia pe nora ei, considerând-o nedemnă de fiul său. Gândul că această femeie ar putea face pe stăpâna în casă o umplea de furie.
— Părinții tăi mai au alți doi copii, continuă ea cu voce rece, strângând pumnii. — Să meargă la ei. Nu voi sacrifica bunăstarea mea pentru oameni cărora nu le pasă de mine. Casa asta e a mea, și numai eu hotărăsc cine locuiește aici.
Ana îi aminti lui Andrei cum părinții săi se lăudau cu casa lor mare, construită ca să-i eclipeze pe vecini. Nu s-au gândit la facturile pe care le vor avea, iar acum ea trebuie să le rezolve problemele? Nu, nu se va întâmpla asta. Nu va lăsa să-și transforme viața în iad din pricina mândriei altora.
Andrei tăcea, dar privirea lui era hotărâtă. Ana înțelese că acest ultimatum nu era doar o amenințare. Avea de ales: să cedeze și să se piardă pe sine, sau să-și apere hotarele, riscând căsnicia. Inima îi sângera, dar știa că nu există cale de întoarcere.
