— Doar voiam să ajut copiii, să am grijă de nepot. Știam că le e greu cu banii, așa că am lăsat-o pe nora să meargă la muncă, — oftă Elena Mihaela cu amărăciune.
Are cincizeci și cinci de ani și e pensionară pe motive de sănătate. Veniturile sunt mici, dar femeia se descurcă cum poate. Fiul ei e mare acum, iar cea mai mică fată învață la facultate, lucrează pe ici, pe colo și o ajută pe mamă.
— Fiul meu e căsătorit de șase ani. Imediat după nuntă, au luat credit pentru casă. Le-am sugerat un apartament cu o cameră, să nu se îngroape în datorii, dar ei au ales unul cu două. N-am putut să-i ajut financiar – și eu abia mă țin pe linia de plutire. Nici părinții norii nu s-au implicat, au problemele lor cu banii, — povestește Elena Mihaela, care trăiește în orașul Săveni.
Știa că familia norodesei, Ecaterinei, nu era bogată. Asta nu o deranja, dar rudele ei aduceau mereu probleme.
— Bunica Ecaterinei n-a muncat în viața ei, dar a născut cinci copii. Trăia din ce avea în ogradă, dar sărăcia era mare. Doar cumnata mea, mama Ecaterinei, a reușit să iasă din sărăcie. Frații și surorile ei s-au dus pe copcă, — își amintește Elena Mihaela.
— Cel mai mare frate a murit din cauza băuturii, sora din mijloc e în pușcărie pentru furt, iar cel mai mic a dispărut fără urmă. Iar sora mai mică, cu șapte ani mai mare decât Ecaterina, încă stă pe capul mamei.
— Sora asta s-a măritat după un tip fără căpătâi. Nu au copii. Soțul ei e la pușcărie, a stat trei ani și mai are de stat. Iar ea e tânără, vrea să trăiască, — continuă Elena Mihaela.
Cât timp ginerele a fost liber, a luat credite pe care acum mama Ecaterinei, Mariana, le plătește. Iar sora, Lenuța, s-a întors la părinți și a făi— A luat ajutor pentru handicap, doar să mai aibă ceva bani, lucrează dar salariul ei abia ajunge pentru mâncare și facturi.
