Mădălina acum e încrezătoare că femeile care au divorțat de soții lor de tineri și au trăit toată viața singure sunt mult mai fericite. Așa crede ea, privind din perspectiva ei și a experienței de viață.
— Poate unele femei nu-s de acord cu mine, — spune ea prietenei sale, Nadiei, — dar acum așa gândesc.
— Poate, dar cred că fiecare femeie are soarta ei, așa că nu poți vorbi în numele tuturor, — răspunde Nadea ezitant. — Unele femei care au fost nefericite în prima căsătorie sunt fericite în a doua, sau chiar în a treia.
— Poate, nu vreau să mă cert, dar rămân la părerile mele, — spune Mădălina. — Dacă iei cazul meu, am trecut printre multe, iar acum mă apropii de bătrânețe, iar el mi-a călcat toate sentimentele. Nu mai am încredere în nimeni.
Mădălina, soțul ei Doru, socra ei care locuiește în același bloc și fiul lor, Andrei, de paisprezece ani, au petrecut Revelionul acasă. Totul părea bine — Mădălina pusese masa din seara precedentă, iar socra ei o ajutase, așa că au sărbătorit în familie. Pe 1 ianuarie s-au trezit târziu pentru că stătuseră treji mult timp, iar afară se auzeau petarde și artificii. Într-adevăr, socra ei plecase mai devreme la ea.
Anul acesta a început greu și neașteptat pentru Mădălina. După-amiaza ei, Doru a dispărut. S-a urmat în mașină și a plecat fără să spună nimic nimănui. Pur și simplu s-a evaporat.
Când a venit noaptea, nu-a putut dormi. Își făcea griș, iar în minte i-a început să i se învârtă gânduri negre.
— Dacă Doru a fost într-un accident? — Îi durea capul de la atâtea presupuneri.
Aștepta să primească vreun semn de la el, dar liniștea era deplină. Telefonul lui Doru era închis. Nu a dormit toată noaptea și dimineața, cu dureri de cap și tensiune mare, abia s-a ridicat din pat. A pus ceaunul la fiert. A trecut ceva timp, Andrei încă dormea, când pe telefonul ei a sosit un mesaj de la Doru: „Nu mă căuta, am plecat de la tine”.
I-au tremurat mâinile, inima i-a sărit din piept, nu știa ce să facă.
— Să merg la socră-mea să-i arăt mesajul? — s-a gândit, dar apoi s-a răzgândit. — Mai bine nu, să n-o supăr de acuși.
Și apoi i-a trecut prin minte:
— De ce să nu o supăr? Poate e de acord cu fiul ei? Nu, merg să-i arăt. — A pornit hotărât în apartamentul vecin și a sunat la ușă.
— Uite, admiră ce mesaj mi-a trimis fiul tău, — a spus cu supărare și resentimente.
— Mădălino, nu se poate așa ceva, el n-a spus niciodată nimic. Tu nu-ai observat nimic? — s-a mirat sincer socra.
— Nu, mi-am zis pe înserate că poate ești de partea lui.
— Ce încerci să spune, Mădălina? Cum aș putea? Dacă aș fi știut, i-aș fi dat lui cu capul de perna. Dar, pare-se, e prea târziu. — A tăcut un moment, mâinile îi tremurau. — Dar nu crede că n-o să te las niciodată. Nu-l voi recunoaște pe el sau pe… — A folosit un cuvânt nepotrivit.
Mădălina a înțeles că nici socra ei nu știa nimic, dar a fost măcar ușurată că Doru e viu. I se păruse că totul se prăbușise.
Nu avea poftă de mâncare, era atât de supărată că Doru se dovedise un trăditor, care o părăsise pe furiș, fără măcar să-i spună în față ce nu-i convenea.
— O să-l sun din nou, poate răspunde, — s-a hotărât și a format numărul lui, iar după câteva apeluri, o femeie a răspuns.
— Cine sunteți? — a întrebat Mădălina.
— Soția lui Doru, — a răspuns ea. — Și dumneavoastră?
Atunci Mădălina s-a gândit să nu se dea drept nevasta lui:
— Sunt nevasta unui prieten de-al lui, trebuie să văorbesc cu el despre soțul meu. Spuneți, vă rog, adresa, — i-a dictat femeia.
Mădălina a decis să meargă să o întâlnească. După ce l-a hrănit pe Andrei, a plecat.
— Mamă, tata încă nu s-a întors? — a întrebat Andrei. — Unde e?
— Nu, dragă, nu s-a întors. Nu știu unde e, — a spus ea, evitând să-l privească în ochi. Era adolescent și nu știa ce-ar putea face din impuls.
— Nadea, bună, La Anul Nou! Am vești proaste. Soțul meu m-a părăsit, m-a lăsat, — i-a spus, iar prietena a rămas fără cuvinte.
— Doru te-a părăsit? Ce spui? E vreo glumă de Revelion?
— Din păcate, nu e, Nadea. S-a dus la altă femeie și mă duc să-i întâlnesc azi, pe amândoi.
— Mădălina, vrei să merg cu tine? — s-a oferit prietena. — Să te susțin.
— Nu e nevoie, mă descurc singură.
— Sună-mă când ajungi acasă, o să vin imediat.
— Bine, o să te sun.
Mădălina a luat autobuzul, știa că zona era una de case individuale, a găsit adresa și a intrat în curte. A stat puțin, apoi a tras decisiv de ușă — era descuiată. A intrat în casă. Doru și femeia stăteau la masă, prânzeau.
Primul care a văzut-o pe Mădălina a fost Doru. A sărit din scaun, uluit și tăcut. Femeia l-a întrebat:
— Cine e?
Doru nu spunea nimic, iar Mădălina a răspuns:
— Sunt soția lui, avem un fiu. Iar dumneavoastră cine sunteți?
Femeia s-a înnegurat la față, nu știa ce să spună.
— Cine te-a chemat aici? — s-a trezit brusc Doru și a urlat. — Ce cauți aici? Ieși afară și să nu te mai întorci niciodată!
Femeia s-a ridicat lângă el:
— Doru, mi-ai spus că soția ta a murit acum doi ani! De ce m-ai mințit?
MMădălina a râs amar, apoi a plecat cu capul sus, lăsându-i să-și facă singuri socoteala, iar după ce a ajuns acasă, s-a așezat pe patul gol și și-a spus în sinea ei că va învăța să trăiască din nou pentru ea și pentru Andrei.
