Ionuț a trântit ușa scării, lăsând să pătrundă în holul întunecat înghețul amurgului devreme. Intrând în apartament, nu a scos zgomotele obișnuite zăngănitul cheilor, tropăitul sau salutul vesel care umplea de obicei spațiul. În schimb, s-a auzit doar un clic discret al încuietorii, apoi pași abia auziți pe covorul din culoar.
Maria, care stătea la aragaz unde prăjea cartofi, a simțit o undă de neliniște. A rămas nemișcată cu polonicul în mână, ascultând liniștea apăsătoare și nefirească. Lipseau sunetele obișnuite: tropăitul bocancilor pe parchet, foșnetul gecii trase pe dinți, vorbăria zgomotoasă sau chiar respirația grăbită după întoarcerea de afară.
Ionuț, ești tu? a întrebat ea, încercând să-și ascundă îngrijorarea. Ți-am făcut salata boeuf, cartofii sunt gata. Haide, dă-te jos de la ușă!
Răspunsul a fost tăcerea, atât de grea, că parcă îi vuia în urechi.
Ionuțule? glasul Mariei a început să tremure.
În inima ei s-a aprins o presimțire rea. Ștergându-se repede pe mâini cu un prosop, s-a repezit spre culoar.
Când l-a văzut, parcă a fost stropită cu apă rece. Ionuț stătea nemișcat în mijlocul încăperii, ca un stâlp înghețat. Nu și-a scos geaca de pe ea picura apă, formând o baltă pe jos. Umerii îi cădeau, capul era plecat, iar privirea părea să străpungă golul.
Puiule, ce s-a întâmplat? l-a luat Maria de mânecile înghețate, întorcându-l spre ea. Te-ai bătut? Te-a supărat cineva? Ți-a furat ceva?
Băiatul și-a ridicat ochii cu greu. În ei zăcea o durere mută, o teamă și o neputință care tăiau răsuflarea. Era ca un pui de animal rănit, căutând scăpare, dar incapabil să-și spună suferința.
Mamă Mamico glasul i s-a rupt într-un șoaptă răgușită, buzele i se cutremurau de lacrimi amare. Acolo
Spune! Sunt cu tine, nu te teme! aproape a țipat ea, zgâlțâindu-l de umeri.
E un câine În groapa de gunoi din spatele blocului. E rănit și nu se poate ridica. Am încercat să-l ajut, dar a mârâit la mine. Afară e ger, gunoaiele cad peste el lacrimile i-au curs pe obraji, arzându-i pielea.
Maria a oftat ușurată fiul ei nu suferise fizic, dar grija pentru starea lui sufletească a revenit imediat.
Unde e groapa? a întrebat, căutând o soluție rapidă.
Pe strada Nucului, pe drumul spre școală. Hai acum! O să înghețe!
Ai cerut ajutor de la cineva mai mare?
Da a plecat capul. Toți au refuzat. N-are legătură cu tine, O să iasă singur. Nimeni nimeni n-a vrut să ajute.
Maria s-a uitat la fața lui istovită de durere. Era deja întuneric și frig, drumul lung.
Ascultă-mă, Ionuț. E noapte, e fr
