Nu te mai strecori lângă fetele tinere! strigă Vasile, ridicânduse brusc.
Ceaaa? răspunde Ancuţa, surprinsă.
Aţi făcut tot haosul pentru Sorina! Credeţi că nu vedeţi că nu e a voastră fiică vitregă? spune Vasile, aruncândui o privire amenințătoare. Petru se strecoară cu o mână pe umerii lui, iar cu cealaltă aproape că îl apucă să-l lovească.
Peteluș! oiește vocea speriată a Ancuţei și Petru îi lasă să scape.
Petru s-a căsătorit cu Larisa când fiica ei, Ancuţa, avea zece ani. Copilul îşi aminteşte încă de tatăl său biologic, pierdut cu doi ani în urmă, şi la început se ţine departe de noul soţ al mamei. Însă Petru găseşte o cale să comunice cu ea. Ancuţa nu-l numeşte tată, dar cu blândeţea unui Peteluș îşi face loc în inima ei, iar toţi ştiu că sunt apropiaţi.
Prin grijă şi sprijin, Ancuţa reuşeşte să ţină familia unită. La şase ani după nuntă, Vasile, colegul lui Petru, intră în viaţa lui. Petru a băut prea mult la petrecerea de la firmă, sa lăsat dus de veselie şi, fără să ştie exact ce a făcut, a fost prins în a culca cu colega lui, Ileana.
Larisa află vestea şi îl confruntă pe Petru. El imploră iertare, iar Larisa ameninţă cu divorţul. Între timp, Ancuţa, încă la liceu, observă tensiunea şi se supără.
Doar pentru tine, Ancuţa, te iert, dar e prima şi ultima şansă, îi spune Larisa prin dinţi. Altădată va fi doar divorţ.
Petru se blochează prin jurăminte şi încearcă să petreacă mai mult timp cu familia, iar ochii lui Ancuţa încep din nou să strălucească.
La optsprezece ani, Ancuţa aduce acasă pe viitorul ei logodnic, Vasile. Petru nu-l agrează la prima vedere: este slab, neîngrijit şi se zâmbeşte mereu întrun mod ştranj. Pentru fericirea vitregului, Petru îşi ţine pumnii.
Ancuţa, eşti sigură că e cel potrivit? întreabă el încet când tânărul pleacă.
Ce, Peteluș, nu îţi place? se întristează Ancuţa. Nu-l cunoşti bine. Vasile e foarte bun.
Petru suspină, dar zâmbeşte.
Vom vedea. Nu poţi să alegi prost, nue?
Vasile simte că nu este bine primit de tatăl vitreg. Încercă să evite confruntările, dar Larisa îl acuză din nou de infidelitate cu Ileana.
Şia plăcut atât de mult, că nu a putut să se abţină? strigă Larisa. Dute la ea! De ce te chinui cu mine?
Ce faci, Lar? se miră Petru. După acea întâmplare, nu se gândea să înșele din nou.
Larisa îi spune că oamenii buni există şi Petru, fără să piardă vreme, sună pe Ileana pe difuzor.
Petre, începe ea,se aude prin telefon, eşti beat?
M-am căsătorit de şase luni şi aştept copilul, răspunde Ileana sarcastic. Ai ieșit când eu lucram?
Scuze, mormăie el, a fost o greșeală.
Larisa îl priveşte cu reproş, apoi iese din cameră. Se ceartă câteva zile, apoi îşi reia discuţia. Pentru a explica certurile cu Larisa, Ancuţa inventează o scuză grabnică. Ea este prinsă în relaţia cu Vasile, dar se îngrijorează că părinţii nu vorbesc.
Întro zi, Petru este lovit de o maşină. Un vehicul mic îl împinge pe trotuar şi îl lovește de picior. Din fericire, viteză era mică, iar el suferă doar o luxație de gleznă şi o uşoară contuzie craniană. Se mişcă cu greu prin apartament, iar Ancuţa îl îngrijeşte cu tot sufletul. Îi aduce mâncare în pat, îl citeşte cărţi şi vorbeşte fără rost.
Ce faci cu el? aude Petru pe neaşteptate pe Ancuţa şi Vasile în hol. E un bărbat adult, să se descurce singur!
Vasile! şopteşte Ancuţa, cu voce stridentă. Peteluș este ca un tată pentru mine! Îl iubesc şi îl voi proteja, oricât ar spune alţii!
Vasile răspunde cu un murmur protestatar, dar Petru zâmbeşte, ştiind că au crescut o fetiţă bună alături de Larisa.
Două luni mai târziu, un nou necaz apare. Şeful, la cererea unui client, acuză echipa lui Petru de slăbăciune în montarea plafoanelor întinse la un apartament din Cluj.
Leon, directorul, spune că plafonul din camera de zi atârnă, colţurile sunt înclinate. Apoi se bâlbâie el, scăzând tonul am auzit că aţi cerut bani în plus.
Petru se înfurie.
Ce prostii! Am făcut totul perfect şi nu am cerut nimic! exclamează el.
Leon, un client foarte pretenţios, se plânge că lucrările trebuie refăcute, ameninţând cu un proces.
Mergi la el şi rezolvă problema! îi spune şeful. Dacă nu, veţi rămâne fără muncă.
Petru nu reuşeşte să ia legătura cu clientul şi se întoarce acasă, abătut. Ancuţa îl consolează imediat.
Peteluș, nu-ţi face griji! Poate a înţeles greşit. Vrei să mergem împreună să-l vorbim? întreabă ea cu ochii mari.
Larisa suspină.
Nu mai pot să rămân fără un salariu, spune ea. Trebuie să găsim o soluţie.
Leon, la vizită, pare confuz.
Ce doriţi să discutaţi? întreabă el ameninţator. Vom rezolva tot prin instanţă!
Petru încearcă să-l calmeze.
Arătaţi-ne unde am greşit, levom repara, spune el cu voce tremurată.
Leon strigă brusc:
Nu e treabă! Specialişti vor verifica!
Răbdarea lui Petru se termină. El îl împinge uşor pe client, îi cere scuze şi îi spune că totul e în regulă.
Şi banii! Aţi cerut bani de la noi! strigă Leon, tremurând.
Petru se apropie, iar Leon se împiedică, căzând de pe un colţ şi strigând despre poliție.
Stai liniştit, spune Petru calm, privindul în ochi. Spune-mi, tea trimis cineva sau teai închipuit?
Leon înghămează și povesteşte că tânărul Vasile ia sugerat să dea un şantaj directorului de lucrări pentru a-l concedia pe Petru.
Petru scoate din telefon o poză de familie, în care apare şi Vasile, viitorul său ginere.
El? întreabă Leon.
Da, da, răspunde el, aruncând o privire slabă spre Vasile, care stă pe trotuar, aşteptând pe Ancuţa.
Petru îl întreabă pe Vasile:
De ce?
Pentru că nu trebuie să mă apropii de o tânără, răspunde Vasile, ridicânduse mâna.
Ceaaa? strigă Petru.
Aţi încurcat capul lui Ancuţa! Credeţi că nu observăm că nu e vitregă pentru voi? spune Vasile, ameninţând.
Petru îi apucă pe umeri de geacă şi se pregăteşte să-l lovească.
Peteluș!!! strigă Ancuţa, oprind-l.
Ţie greu să vezi, nu? râde Vasile, sărind înapoi. Am vrut să nu fii în preajma mea!
Şi Larisa îi va povesti trădarea, cine ar fi crezut că se va termina aşa?
Şi tu mai împins sub maşină?
Nu, nu, nu! protestă Vasile, ridicând mâinile. Nu mă acuza!
…! răspunde Petru cu dispreţ. Nici măcar nu vreau să-ţi murdăresc mâinile.
Ancuţa, aflată la curent cu scandalul, îl abandonează pe Vasile, chiar dacă el imploră iertare. Decide să se concentreze pe studii, iar părinţii o susţin în tot.
