Am avut o prietenă, Anastasia, cu care am o relație strânsă încă din copilărie. De mici copii ne jucam în curte, eram mereu împreună. Iar când am crescut, eram de nedespărțit.
Desigur, când prietena mea s-a căsătorit și a avut primul ei copil, nu mai era nicio îndoială cine va fi nașa fiului său.
Am avut o relație minunată. Veneam la ei în vizită de toate sărbătorile. Desigur, nu puteam veni cu mâna goală. La fiecare vizită a mea, încercam să-i aduc ceva special și original, pentru ca să-mi distrez singurul naș. Adesea primea de la mine jucării scumpe și haine de marcă. Îmi ajutam prietena, ba chiar aduceam gustări sau ceva la desert. Când locuiam singură, eram fericită să gătesc pentru cineva.
Cu timpul, m-am căsătorit și am născut un fiu. Și atunci mi-am dat seama cât de mult am greșit în relația mea cu prietena din copilărie.
Am început să petrec mai puțin timp cu familia Anastasiei. Apropo, am fost prezentă la toate sărbătorile finului meu, dar acum însă ar trebui să-mi dedic mai mult timp și energie propriului meu copil și soț.
După ce am născut un copil, am fost forțată să renunț la serviciu. Desigur, soțul meu câștiga bine, dar finanțele noastre nu mai erau suficiente pentru cadouri scumpe pentru finul meu. M-am gândit că prietena mea ar trebui să mă înțeleagă: un copil are nevoie de mulți bani, iar finanțele de multe ori nu sunt insuficiente, mai ales când muncește doar soțul. Care a fost surpriza mea când Anastasia a început să sune din ce în ce mai rar și să mă invite la sărbători.
După doi ani de concediu de maternitate, m-am întors la muncă. Situația noastră financiară s-a îmbunătățit semnificativ și așa mi-am restabilit relația cu prietena mea.
S-a întâmplat să rămân însărcinată cu al doilea copil. Întrucât eram încă într-o relație bună cu Anastasia, i-am împărtășit imediat această veste. Și deodată totul a devenit clar.
În loc de bucurie, am auzit doar reproșuri că acum va trebui să merg din nou la maternitate, că nu o să-mi reușească nimic și că fiul ei, Maxim va rămâne din nou fără jucării scumpe de la nașa lui.
În sfârșit am înțeles: ea nu m-a invitat niciodată la sărbători când aveam dificultăți financiare. Uite așa o atitudine de consumator. Apropo, ea provine dintr-o familie înstărită, iar rudele ei au ajutat-o mereu.
Curând comunicarea noastră s-a oprit. Dar totuși, încă nu înțeleg cum după atâția ani de prietenie a ieșit un astfel de rezultat.
