Anca și Răzvan s-au căsătorit acum un an. Părinții ambelor familii organizează o nuntă fastuoasă în București. Fiind copiii unici ai părinților, ambele familii decid că sărbătoarea trebuie să fie la cele mai înalte standarde. Ideea tinerilor de a aduce la recepție grătare cu șașliki nu intră în discuție, pentru că mamele lor visează la o nuntă tradițională, rochie albă și căruță trasă de cai.
Cu toții își dau seama că nu poate lipsi un bal mare, așa că încep să pregătească nunta cu seriozitate. Sunt multe de făcut: manichiură, machiaj, achiziționarea rochiei și a costumului, plus o mulțime de detalii importante. Părinții acceptă să plătească toate cheltuielile, cu excepția rochiei miresei și a costumului mirelui. Ei rezervă cel mai bun restaurant din oraș, aleg buchetul pentru mireasă, iar tortul îl coace prietena mamei lui Răzvan, Sorina, care are experiență în patiserie.
Lista de invitați este alcătuită cu grijă, pentru a include toți rudele, chiar și pe cei cu care nu se mai ține legătura. Parinții argumentează că aceștia sunt oameni cu bani, așa că pot oferi cadouri consistente, iar banii primiți să servească la cumpărarea unei mașini sau a unui apartament. După o discuție aprinsă, se hotărăște să nu invite rudele foarte îndepărtate. Unii dintre ei, invocați scuze plauzibile, se retrag. În final, pe lista de invitați rămân, așa cum își dorește cuplul, prietenii apropiați.
În ziua ceremoniei vremea este perfectă, deși prognoza anunțase ploaie dimineața. Anca strălucește într-o rochie din mătase, împodobită cu dantelă fină. Mireasa Răzvanului radiază și el nu își poate lua ochii de pe ea toată ziua. Întreaga zi e plină de bucurie. Fotograful, cu dăruire, își clătește portofoliul și face clicuri neîncetate, iar invitații așteaptă cu nerăbdare să fie conduși la bănciul din restaurant.
După ședința foto, cuplul urcă în căruța albă și se îndreaptă spre restaurant. Șampania și felicitările curg ca un râu. Cadourile sosesc sub formă de plicuri cu bani. Mireasa anunță din timp că preferă bani, însă câțiva pensionari nu se abțin și aduc pături, lenjerie și farfurii.
Tortul în trei niveluri impresionează chiar și cei mai exigenți invitați: este decorat cu dantela luxoasă, flori de cremă și perle, arătând eleganță și rafinament. Nunta este de gală. Abia pe la ora dimineții, invitații obosiți pleacă spre casele lor, iar cuplul se retrage într-o suită de hotel, rezervată în prealabil.
În dimineața următoare, când Anca ajunge la părinții lui Răzvan, mama îi spune că unul dintre plicuri e gol. Apoi adaugă că plicul a fost oferit ca dar de prietena apropiată a cuplului, Sorina. Este ușor să se constate cine a trimis plicul gol, pentru că, spre deosebire de celelalte, nu are semnătură. Anca se simte revoltată.
Situația se agravează pentru că, înainte de nuntă, Sorina o asigură pe Anca că nu există încă obiceiul de a oferi mai puțin de o mie de lei și promite că va susține financiar prietena. Nu trece un an când Sorina devine ea însăși mireasă și o invită pe Anca și pe soțul ei la propria nuntă. Imediat, Sorina o roagă pe Anca să-i aducă bani, crezând că vor acoperi cheltuielile cu un surplus. Anca se întreabă ce să facă. Ea propune ca soțul să-i dea un plic gol, așa cum a făcut prietena ei. Soțul sugerează să-i ofere o sumă mai mare, ca să se simtă rușinată. Mama o sfătuiește pe Anca să pună în plic suma minimă, pentru că astfel nu dezvăluie prietenei ce știe despre înșelăciunea ei și nu mai are motiv de răzbunare. Nunta prietenei se apropie, iar Anca nu reușește să se decidă ce să facă.
