Prima dată căsătorie la 55
Au trecut deja cinci ani de când ne-am unit destinele. Acum am 60 de ani, iar soțul meu are 65. Nu e nimic ciudat să mă căsătoresc la 55; în zilele noastre se întâmplă orice. Ceea ce este cu adevărat surprinzător este că acesta este primul meu mariaj și, în același timp, primul soț al lui.
Căsătorirea nu a fost niciodată în planul meu. În tinerețe, cu mult sub douăzeci de ani, am fost abandonată de un iubit pe care îl iubeam nespus de mult îl chema Sorin. M-a părăsit în a cincea lună de sarcină. La început, am jurat că nu voi mai avea nicio legătură cu viața de cuplu, căci nu vroiam să mai am lângă mine vreun escroc care să fugă la prima ocazie.
Am ținut cuvântul. Copiii mei s-au căsătorit, am devenit bunică și am trăit singură, ca un măgar încăpățânat. Mă așteptam să nu mai aud nici un glas masculin, dar firea mea hotărâtă nu mă lăsa să renunț la nicio promisiune. Viața singurată m-a transformat într-o femeie dură, fără farmecul pe care îl are o femeie tânără.
Totuși, soarta, cu ghinionul și norocul ei, nu este previzibilă. Vreau să povestesc cum, în cele din urmă, un bărbat a reușit să mă tragă sub altar.
Când am intrat la pensie am început, ca toți pensionarii, să îmi ocup grădina. Am moștenit de la părinți o căsuță de vacanță în stațiunea Bălțătești, cu un mic teren. Zilele mele se încheiau cu o călătorie cu Regia Feroviară, iar pentru că drumul durează puțin peste o oră, îmi luam mereu un jurnal cu cuvinte încrucișate și timpul trecea repede.
Într-una dintre opriri, la stația de lângă satul Meușeni, s-au așezat lângă mine un cuplu și un bătrânel cu pași mici. Tăcerea a domnit la început, apoi am auzit o voce slabă venind de la femeie:
Sorin, să ne oprim la copiii noștri și să-i ajutăm, a implorat ea cu timiditate. Ești tatăl lor, nu-i așa?
Dar glasul lui a fost întrerupt de sunetul puternic al trenului.
Ce vrei să fac, să mă târășești pe genunchi în fața acestor idioți? a strigat el, cu un mârâit aspru.
Răspunsul său a fost un tir de replici la care am privit reflexiv spre vecinii mei. Ochii mi-au căzut pe chipul furios și strident al unui bărbat și am rămas fără suflare. Era Sorin, același Sorin care m-a abandonat în timpul sarcinii! Nici un an de când nu se mai schimbase; doar ridurile și firea-i răținoasă îi înfățișau vârsta. Nu m-a recunoscut, dar când a surprins privirea mea a strigat isteric:
Ce te uiți așa? Întoarce-ți privirea, că îmi vei strica ochii!
M-am înrăit ca piatra. Mâinile și picioarele nu răspundeau, fie din șoc, fie din frică. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: bătrânelul de lângă mine s-a ridicat hotărât, a trecut între mine și Sorin și, cu o voce fermă, a spus:
Dacă nu încetezi să jignesti femeile, vei avea de-a face cu mine. Un bărbat care își arată supremația față de femei e, pentru mine, o rușine. Te voi rupe ca un corn de oaie!
Inima mi-a sărit în gura. Ce corn de oaie? Sorin a răspuns că îl va zdrobi cu degetul!
Eram gata să-l apăr pe salvatorul meu când Sorin a căzut la pământ, s-a strâns în sine și a mârâit ceva neînțeles. Atunci am înțeles că eroul ăla strigător își arată puterea doar în fața femeilor, dar în fața unui bărbat curajos se retrage de îndată. Și, pentru că, în toată viața, m-am autodistrusă…
Lacrimile mi-au înfundat ochii. Totul s-a petrecut ca într-un film în care treizeci de ani trec în câteva minute.
Sorin și soția lui au plecat după două stații, iar eu am început să plâng. Grea mea inimă era goală și grea.
Nici lacrimile nu-ți vor strica chipul frumos, mi-a spus salvatorul cu zâmbetul pe buze. Acum nu părea un băiat cu unghiul de unghie, ci un om cu adevărat curajos. Se numea Gheorghe Bălan, ofițer pensionat.
Așa am cunoscut viitorul meu soț târziu. Pentru prima oară în ani şi ani am simțit dorința de a mă căsători, de a fi o femeie iubită.
Am făcut asta și suntem fericiți împreună. Viața știe să aranjeze lucrurile în locul potrivit, indiferent de vârstă. Chiar și toamna vieții poate fi umplută de iubire și fericire.
Așa că, nu contează câţi ani ai; dragostea poate înflori oricând, iar curajul de a-ţi deschide inima este cheia unei vieţi împlinite.
