PRIMA IUBIRE
Andrei așteaptă agitat, aruncând priviri la ceas și la ușa restaurantului. În jurul său colegii de liceu vorbesc neîncetat; micii băieței și fetițe s-au transformat în unchi și aunti. Dar Andrei nu așteaptă pe nimeni altul decât pe Valeria, prima și cea mai curată iubire a lui. Sunetul clopoțelului de la ușă răsună, Andrei ridică privirea și tot ce îl înconjoară se dizolvă. În prag o vede pe ea, ca un fir de lumină în întuneric. Subțire, frumoasă, cu păr deschis ondulat și ochi albaștri jucăuși, ea devine și mai fermecătoare cu fiecare an.
Andrei se ridică din scaun.
Bună, Loredică spune el.
Salut, Andrei răspunde ea zâmbind.
În inima lui se întorc ani înapoi, ca și cum nu ar fi trecut nimic. Sunt în fața clasei, iar el îi întinde o felicitare de Valentine’s Day. Ea o primește și îi răspunde cu un zâmbet ușor și luminos, plin doar de bunătate și căldură. Andrei îi ia mâna, degete lungi, fragile, încă reci.
Mă bucur să te văd. Arăți superb îi spune el.
Mulțumesc, și eu sunt fericită să te văd răspunde Loredica, plecând din când în când privirea spre jos, ca după primul sărut, puțin jenată.
Dintr-o dată, prietenele lui Loredica, venind să o salute, îl împing ușor pe Andrei. Seara întreagă îl ține îngropat în gânduri. El se îndrăgostește de Loredica de la început, ca toți băieții trăgeau-o de breton și o împingeau la pauză, neștiind cum să-i capteze atenția. O ajuta să poarte ghiozdanul, îi scria felicitări și poezii. La absolvire se sărută pentru prima oară, apoi se plimbă prin Iași și privesc răsăritul. Încep să se vadă regulat, dar viața de student îi schimbă. Noi prieteni, interese diferite, o rutină nouă. Începe cu telefoane, apoi devin tot mai rare și în cele din urmă se opresc. Valeria se căsătorește, iar Andrei se căsătorește și el. Amândoi au o viață nouă, dar Andrei nu poate să uite Loredica. O iubește pe soția lui, dar în inima lui rămâne mereu acea iubire curată, ceva cald și familiar ce-l aliniază în cele mai întunecate zile.
După câțiva ani de căsnicie, Andrei divorțează, fără certuri, în liniște. Împreună cu soția iau decizia și el îi este recunoscător. Încearcă să construiască relații cu alte femei, dar tot e incomplet. Pe rețelele sociale zărește fotografii cu Valeria și își aminteste cu căldură plimbările prin parcurile din Chișinău, pe aleile de toamnă. Se ceartă cu sine însuși încercând să o șteargă din minte, dar nu reușește.
În săptămâna dinaintea întâlnirii absolvenților află că Loredica s-a despărțit de soț. Îi sare inima în piept și aproape începe să danseze de bucurie. Așteaptă să o vadă astăzi și vrea să discute cu ea. În momentul în care ies împreună pe treapta casei, Andrei începe:
Lored… își tremură vocea, inima îi bate cu putere și un fior își străbate corpul. Vrea să spună tot ce a ținut înăuntru.
Înțeleg că sună ciudat, dar ascultă-mă. Întotdeauna am simțit ceva pentru tine. Nu râde, e prima și cea mai curată iubire. Am încercat să te uit, fără succes. Nu am vrut să te deranjez când erai căsătorită, dar acum… poate încercăm să ne întâlnim. Vreau să fiu lângă tine și să fac orice pentru tine. Crezi?
Loredica atinge lanțul de pe gât, privirea ei este de sticlă.
Andrei, cuvintele tale îmi încântă inima. Simt și eu căldura pe care o descrii, poate chiar prima iubire curată. Dar cred că ar trebui să o lăsăm așa, nepătată, fără ceartă și fără rutina zilnică. Să rămână doar o amintire frumoasă.
Andrei simte că lumea i se prăbușește. Era convins că Loredica nu îl va refuza.
Dar de ce? De ce crezi că vom strica tot ce am? Poate am fi trebuit să profităm de șansă. Poate destinul ne-a ținut departe.
Loredica zâmbește, dar Andrei citește tristețea din zâmbetul ei.
Andrei, ești un om bun…
Nu e nevoie să spui așa, Lored…
Nu mă întrerupe. Ești bun, dar eu… respiră adânc nu te iubesc și nu voi fi niciodată cu tine.
Ușile i se închid în urechi. Lacrimi îi apar la ochi, strânge pumnii și fuge înapoi în restaurant, ia sacoul și pleacă fără să se despartă de nimeni. Nu vede cum Loredica plânge pe treaptă. Înapoi acasă, șterge toate conturile de pe rețele, iese din grupurile cu colegii, șterge telefonul Loredicăi și se îmbată cu greu.
Furia și dorul îl copleșesc, apoi, în timp, se liniștește. Războiul interior se stinge și el încearcă să uite. Un an trece. Andrei lucrează la un proiect, editează o prezentare, când telefonul sună. E Natalia, o fostă colegă. El refuză apelul, punând telefonul pe silențios, concentrat pe muncă. Seara, vede 28 de apeluri ratate. Simte cum o parte din suflet sălbatic se agită.
Sună pe Natalia, inima îi bate nebunește.
Andrei, slavă Domnului că ai răspuns.
Natalia, ce vrei? Dacă e vorba de o întâlnire, nu… începe el.
Andrei, Loredica a murit.
Ușor ca o uscată, cuvintele îi lasă gura uscată. Un bloc imens de groază și durere cade peste el și se sparge în cioburi, cioburii se înghesuie în inimă.
Cum a murit?
Trebuie să ne vedem, am ceva de spus. Ea a cerut poți acum?
Pot.
Se întâlnesc la o cafenea. Natalia, cu lacrimi și machiaj abundent, își șterge obrajii.
Andrei, ascultă. Acum un an, la reuniunea absolvenților, când Loredica ți-a refuzat și ai plecat, am găsit-o pe treaptă, plângând, într-o stare de panică. Când am reușit să o liniștesc, am aflat că era grav bolnavă. Doctorii dădeau un prognostic nefavorabil, câteva luni de viață. Nu voia să vezi suferința ei, a vrut să-ți păstreze doar amintirile frumoase, ca pe prima iubire curată. De aceea a fost dură cu tine. A rezistat un an. Înmormânarea e mâine, vino, te roagă.
Dimineața e ploioasă. Andrei așteaptă să plece toți și rămâne singur cu Loredica.
De ce, Lored? Cum am putut să nu trăim fericiți în ultimul tău an? Aș fi putut să-ți ofer atâta dragoste. Am fost orb, am gândit doar la durerea mea. Te-am trădat. Cum să continui fără tine? Vreau să mor.
Lacrimi se amestecă cu ploaia.
Andrei, nu poți muri.
Se întoarce și vede Loredica, frumoasă în rochie albă, fragilă ca o păpușă de porțelan, cu ochi albaștri și bucle albe, neatinse de ploaie.
Loredica?
În fața lui apare un spectru.
Dragul meu, Andrei. Vreau să trăiești o viață lungă și plină. Vei întâlni o altă femeie, vei avea copii și nepoți, vei călători și te vei bucura. Toate acestea se vor întâmpla, dar nu mă vei uita niciodată, căci am fost meniți să fim împreună, dar nu am valorificat șansa. Ne vom reîntâlni, dar doar după ce-ți vei trăi întreaga viață. Dacă îți iei viața, nu ne vom mai revedea. Deci, trăiește, iubite, și așteaptă-ne întâlnirea.
Loredica o atinge pe fața lui. Mâna îi trece prin corp, dar Andrei simte o atingere. Închide ochii. Când îi redeschide, ea nu mai este.
Bine, iubito, voi aștepta întâlnirea noastră.
Ani mai târziu, Andrei se căsătorește, are trei copii și șapte nepoți. Călătorește, trăiește o viață plină de experiențe. Când vine momentul sfârșitului, întreaga familie se adună lângă el. El zâmbește, le spune:
Mă îndrept către prima și cea mai curată iubire, în sfârșit voi fi fericit.
Încheie cu o ultimă suflare și pleacă din viață, cu un zâmbet pe buze.
