Primăvară Devreme
Micută Ioana, fetița de patru ani, îl examina pe noul venit care se instalase recent în curtea lor. Era un bătrân cu păr cărunt, așezat pe bancă. În mână avea un baston pe care se sprijinea, ca un vrăjitor din povești.
Bunico, ești vrăjitor? l-a întrebat ea direct.
Primind un răspuns negativ, Ioana s-a întristat puțin.
Atunci de ce ai toată? a continuat ea.
Îmi trebuie ca să mă deplasez mai ușor… a explicat Gheorghe Mihailovici, prezentându-se fetiței.
Deci ești foarte bătrân? l-a întrebat Ioana, mereu curioasă.
Pentru tine, poate, dar pentru mine nu chiar. Doar că am o picior care mă doare, s-a rupt nu demult. Am căzut prost. Așa că pentru acum merg cu bastonul.
Atunci a ieșit bunica fetiței și, luând-o de mână, a pornit spre parc. Viorica Petrovna l-a salutat pe noul vecin, iar el i-a zâmbit. Dar prietenia dintre bărbatul de 62 de ani s-a legat mai mult cu Ioana. Fetița, așteptând-o pe bunica, ieșea mai devreme în curte și avea timp să-i spună toate noutățile prietenului ei mai mare: despre vreme, despre ce gătise bunica la prânz, sau despre cum se îmbolnăvise prietena ei acum o săptămână…
Gheorghe Mihailovici o răsfăța mereu pe micuța lui vecină cu o bomboană bună de cioc
