Părinții și bunicul meu locuiau într-o casă părăsită. Casa a fost demolată, așa că statul ne-a oferit un apartament. Mai târziu bunicul a ieșit la pensie și s-a mutat în sat. Apartamentul l-a lăsat părinților mei. Peste ceva timp m-am născut eu. În anii 90 se începuse perioada privatizărilor. Apartementul părinților a fost privatizat în părți egale: mama, tata, și eu. Bunicul nu a trait până în acel moment.
Recent eu m-am căsătorit. Eu și soțul ne-am gândit că trebuie să găsim un loc separat de trai, de aceea am luat un credit. Starea financiară s-a înrăutățit când s-au născut copiii. Nu aveam cu ce să plătim creditul. Mă gândeam să vând partea din apartamentul părinților ca să plătim o parte din datorie. De asemenea, analizam și varianta de a vinde apartamentul părinților și de a îl împărți pe ceva mai ieftin într-o regiune mai îndepărtată.
Mi-am făcut curaj și am discutat cu părinții câteva variante:
1.Să vindem apartamentul părinților, să împărțim banii și părinților să le cumpărăm o garsonieră în altă regiune.
2.Să cumpăr de pe partea mea un apartament cu două camere.
Părinții au strigat la mine. Mi-am spus că au muncit pentru acest apartament, iar eu ar trebui singură să mă clarific cu viața mea. Dacă soțul nu câștigă bani, înseamnă că nu e bun de nimic. De fapt, soțul meu lucrează non-stop. Ziua este la fabrică, iar noaptea descarcă produse. Soțul mi-a propus să amânăm discuția cu părinții pentru un timp. Peste jumătate de an, la o zi de naștere, am revenit la această discuție.
Ce scandal a început! Aruncau în mine cu niște cuvinte…Soțul a intrat la bucătărie, m-a luat de mână fără să spună nimic și m-a dus acasă. Acasă soțul a sunat un jurist bun. El a propus să plece singur la părinți și să le propună diferite variante. Seara a sunat și a spus că nu s-a înțeles cu părinții și propune să vindem partea de apartament unor oameni străini. Aceasta, desigur, era o variantă de rezervă, căci așa mult îmi doream să ne înțelegem. În ziua următoare i-am sunat pe părinți și mi-au spus că dacă voi vinde apartamentul, nu voi mai fi fiica lor. Am rămas cu un gust atât de amar. În cele din rumă, eu am vândut acea parte de apartament, așa că acum nu le mai sunt fiică.
