Regulile mele
Cum se întâmplă adesea, Raluca nu și-a cunoscut niciodată tatăl. A părăsit-o pe ea și pe mamă imediat după naștere. Au trăit într-un mic sat din Moldova, într-o casă modestă. Mama nu a răsfățat-o prea mult. De mică, Raluca a învățat să taie lemne pentru sobă, să lucreze în grădină și să meargă la magazin.
Învăța numai cu note maxime, iubea școala și visa să devină actriță, să trăiască într-un oraș mare. După liceu, a plecat din satul ei la Chișinău, și-a găsit de lucru la prima afișare pe care a văzut-o și s-a înscris la facultate, la zi.
„Visurile sunt frumoase, dar ai nevoie de o meserie care să te țină pe picioare”, îi spunea mama. „Actorii trăiesc din noroc – azi au, mâine nu.”
După ce a terminat facultatea și a început să câștige mai bine, Raluca și-a luat o mașină pe credit. Nu un Mercedes, ceva simplu – un Hyundai Getz, sh, dar solid. A venit mândră cu ea acasă, să o arate mamei.
Acum are altă mașină, dar pe prima nu a uitat-o. Recent a zărit-o parcată în oraș și n-a crezut ochilor că încă merge. Ar fi mers cu ea și acum, dar… După cum se întâmplă adesea, s-a îndrăgostit. Prima iubire, prima experiență. În scurt timp, el i-a propus să locuiască împreună. Au închiriat un apartament mic, iar băiatul a convins-o pe Raluca să vândă mașina.
„E veche, o să cadă în bucăți oricând. Hai s-o vindem și luăm una nouă, care să ne țină ani de zile”, o convingea el. „Mai bine acum cât încă merge și arată bine.”
Raluca a acceptat. Ce altceva putea face? Un bărbat știe mai bine decât o fată tânără. L-a lăsat pe el să se ocupe de vânzare. Pentru o mașină nouă, a luat alt credit, iar el a promis că o să ajute cu plata. Cât s-a bucurat de noua ei KIA!
Și cumva, natural, el a început să o folosească mai mult. O lăsa pe Raluca la serviciu, apoi pleca pe ale lui. A plătit câteva rate, apoi a spus că nu mai are bani.
Ar fi trecut peste, iubea, găsea scuze, dar într-o zi o vecină a oprit-o în curte și a întrebat-o dacă știe că prietenul ei aduce fete în apartament.
„Am văzut cu ochii mei – au venit cu mașina, s-au îmbrățișat până în scară și au ieșit după trei ore.”
„Da, știu. E…” Raluca, cuprinsă de furie și rușine, nu a găsit cuvinte. „Scuze, sunt în grabă”, a bolborosit ea și s-a repezit spre bloc.
„Dă-l afară, fetițo, până nu e prea târziu”, i-a strigat vecina pe urmă.
Acasă, Raluca și-a dat drumul la lacrimi și furie. Când a venit el, i-a luat cheile de la mașină și l-a dat afară.
A rămas singură, cu mașina și creditul. Seara, făcea curățenie în birou, ca să nu afle colegii. A luat elevi la meditații, preda engleza. Se târa obosită acasă, dar a achitat creditul repede. Apoi a decis să-și cumpere un apartament cu ipotecă.
Într-o vacanță, a mers să-și viziteze mama. După orașul mare, satul părea mic și îmbătrânit.
„De ce ești singură? Anii trec, tinerețea nu e veșnică. Chiar nu-ți place nimeni? Ești frumoasă, ai mașină”, a spus mama respectuos.
Într-un acces de milă de sine, Raluca i-a povestit despre eșecul ei amoros.
„Ești prea creduloasă. Ți-am spus că în orașele mari sunt doar amăgitori și ispite. Citești cărți despre dragoste, dar viața e altfel. Nu mai există cavaleri. Toți vor să trăiască pe spinarea altora. Dar vei găsi pe cineva.” Mama a ieșit din cameră, dar s-a întors cu un pachet mic de ziar.
„Ia, pentru tine. Am strâns pentru nunta ta. Nu poți trăi toată viața în chirie. Nu e mult, dar ajunge pentru avans.”
Raluca a sărutat-o pe mama. Amândouă au plâns.
Revenită în oraș, și-a cumpărat un garsonieră mic. Oricum acasă venea doar să doarmă. A continuat să lucreze și să mediteze seara și în weekend pentru rată. Dar nu mai făcea curățenie în birou. Obosită, se bucura să se întoarcă în micuța ei casă.
Amintindu-și experiența, Raluca era precaută cu bărbații. Le era frică de relații serioase, nu lăsa pe nimeni să intre în viața ei. La 28 de ani, avea un apartament, o mașină și jumătate din ipotecă plătită.
Obținuse tot prin muncă și tenacitate. Nu orice bărbat reușește așa. Nu avusese rude bogate sau un tată care să o ajute. Totul singură.
Doar că la viața amoroasă nu-i mergea. Nu avea timp să se întâlnească cu bărbați, nici unde. Iar când se întâmpla, nu se grăbea să-i apropie. Deși își dorea să se mărite, să aibă familie, pe cineva pentru care să gătească, să poarte cămașele la călcat… și copii, desigur.
Și atunci, ca o bomă, a apărut o fostă prietenă din școală, Ana. I-a adus delicatese de la mama ei și a cerut adresa Ralucăi.
„Norocoasă ești, Raluca. Ai făcum bine că ai plecat din fundătura noastră. Uite, ai apartament, mașină, se vede că câștigi bine. Eu am rămas din cauza lui Vase. Îl iubeam din școală. Îți amintești? Mama lui era bolnavă. Am avut grijă de ea ca de-a mea. I-am schimbat scutecele, am hrănit-o cu lingura. Crezi că a meritat? Și totul din dragoste.”
Apoi mama a murit. Îmi era milă, desigur. Dar Vase și-a găsit altă fată, o învățătoare nouă. Nu știu cum s-au cunoscut, dar el a fugit după ea. Când am aflat, le-am făcut un scandal de le-a rămas în cap. O să-ți povestesc altă dată. N-o să mă uite prea curând.
Eu am avut grijă de mama lui, am îndurat mirosuri, iar el a luat apăraRaluca a ascultat-o pe Ana cu un nod în gât, dar a decis că uneori, cea mai bună lecție este să lași oamenii să-și trăiască greșelile și să mergi mai departe, iar acum, în fine, era pregătită să-și deschidă inima pentru cineva demn de ea.
