Măi, tu ai observat că telefonul e mut toată seara? Poate s-a luat semnalul… sau or fi încurcat zilele? Dar nu pot să cred că au uitat, Dragos… e totuși o zi rotundă, fac 40 de ani, nu-i o aniversare oarecare îi ziceam lui Dragos, ținând un pahar de vin și uitându-mă la ecranul negru al telefonului, pe fețele de masă albe abia călcate.
Dragos, soțul meu, a scăzut ochii vinovat spre rața friptă din farfurie. Mesteca încet, ca și cum mestecatul ar amâna răspunsul. În sufragerie luminau lumânări, răsuna încet un colind moldovenesc, mirosea a brăduț și mandarine ziua mea e înainte de Sărbători, pe la început de decembrie. Mă chinuisem două zile cu masa, sperând că seara, ca de obicei, se arată rudele lui. Ori măcar să mă sune.
Doina, știi tu cum e mama… mormăi Dragos, scăpând furculița. Are tensiunea mare, poate n-o fi avut chef, s-o fi ținut cu gospodăria la țară… adică, cu nu știu ce. Dar oricum, uitat a uitat. Are o vârstă. Iar Sorina… la lucru, raportări non stop.
Sorina are raportări continuu, dar când vrea să-i țin puștii sau să-i dau bani până la salariu, găsește timp să mă caute, nu? am râs cu gust amar.
M-am ridicat să mă uit pe geam. Ningea ca-n povești. Bătusem pragul de 40 de ani. Moment de tras linia și de văzut cine și ce contează. Concluzia serii era tristă: rudele lui, pentru care eram de 15 ani om de bază, bucătăreasă, șofer și psiholog pe gratis, parcă nici n-au știut că exist azi.
Hai, nu mai fi tristă, mi-a zis Dragos din spate, cu mâna pe umărul meu. Suntem amândoi, eu ți-am urat, ți-am luat și voucherul ăla la spa, ai visat de el atâta.
Adevărul e că Dragos chiar mă iubea. Dar el era omul capului în nisip, nu se punea vreodată în calea mamei lui, Tanti Viorica, nici nu stătea în drum răsfățului Sorinei, sora lui. Rămânea mereu la mijloc: să nu sufle-n conflict, poate se domolește de la sine.
Eu nu-s supărată, Dragă, am spus eu încet. Dar le țin minte.
Amintirea mi-a adus în față aniversarea Tanticăi Viorica de anul trecut am stat în concediu fără plată, am căutat local cu discount, eu cu meniul, eu cu tortul de două etaje să iasă ieftin, filmuleț cu poze vechi până la miezul nopții am montat. Și tot ce-am primit: un mulțumesc sec și un gel de duș low cost din supermarket, cu etichetă redusă.
Iar Sorina nici nu se mai pune Du-i și tu pe copii de la grădi, Ajută-mă cu lucrarea aia la master, că tu ești deșteaptă, Ai o rochie pe care s-o port la party, nu mai pot de grăsime? Și adună, dă, ajută, du, că așa trebuie să fie familia, nu? Fă bine, că se-ntoarce… așa credeam.
Telefonul a tăcut toată noaptea. Niciun mesaj, nici LA MULȚI ANI! cu floricele pe WhatsApp, cum trimit ei la marile sărbători religioase.
O săptămână au ignorat. Eram curioasă cât durează. După exact șapte zile… uitați numărul: Sorina.
Sărut-mâna, sărbătorito? a venit vocea ei veselă. Auzi, e o rugăminte. Noi plecăm la Iași weekendul și avem nevoie să-l lași la tine pe Tyson. Îl știi, nu te necăjește. La hotel pisicile și câinii costă o avere, Doina!
Am rămas cu telu-n mână, la aluatul pe care-l frământam pentru plăcintă.
Salut, Sorina, am tras de timp. N-ai nimic să-mi spui legat de săptămâna trecută?
Ce-a fost săptămâna trecută? A, ziua ta? Ups! Mi-a ieșit totul din cap, scuză-mă! Dar nu te superi, nu? Te felicit prostuț, sănătate, fericire. Deci, se rezolvă cu Tyson? Îl aducem vineri seara, ok?
Tyson, uriașul ei motan, mi-a spart două cești preferate data trecută și-a zgâriat canapeaua.
Nu, i-am zis.
Adică nu ce?
Nu-l pot lua pe Tyson.
A tăcut, șocată.
Cum adică nu-l iei? Doina, chiar nu-ți pasă? Dăm banii pe cameră de animale degeaba? Tu tot mereu ai luat! Ce s-a întâmplat cu tine?
Păi tocmai asta, mereu am luat Acum am alte planuri. Există și hoteluri pentru animale.
N-ai fi făcut asta că nu te-am felicitat, sper! Ce copilărie, la 40 de ani! Mă așteptam la altă maturitate! Mamei îi spun cum te porți cu noi!
Sună, i-am răspuns calm și am închis.
Am simțit că-mi tremură puțin mâinile, dar în interior era o liniște ciudată. Pentru prima dată am zis nu. N-a picat lumea, nu s-a cutremurat tavanul. Doar aluatul crescuse frumos sub prosop.
Seara, Dragos a venit acasă cu fața lungă. Vorbise deja cu fetele.
Doina, mama a plâns, Sorina plânge că le strici excursia. Nu iei tu cățelul și gata? Ce ne costă?
M-am uitat la Dragos, senină:
Ei au uitat de ziua mea. Nu una oarecare, ci de 40 de ani. Abia dacă și-au amintit o săptămână mai târziu, când aveau nevoie de bonă la motan. Ți se pare fair play?
Știu, știu… dar sunt rudele mele…
Tocmai, rudele se respectă. Nu mă mai las călcată în picioare, Dragos. De azi înainte, nu mai sunt la dispoziția nimănui.
N-au mai lăsat nici Tyson, l-au dus la hotel, și vreo două săptămâni am fost oaia neagră. Of-uri, oftaturi și vorbit pe la spate.
Apoi a venit momentul decisiv: 70 de ani făcea Tanti Viorica! Petrecere mare, toți verii, neamuri, vecini. Locație conacul din Răzeni, acolo unde Dragos a muncit ani la rând.
Până acum, mereu eu cu meniul, lista de cumpărături, cu mașina după caserole, la cratiță două zile înainte, cât doamnele pregăteau salonul și se cazau, să fie ele cu părul proaspăt și fardate.
Și vine telefonul:
Doina, draga mea, cum sunteți, nu răcești? Auzi, se apropie ziua, trebuie să punem la bătaie detalii. Notează! Icre roșii, să nu iei la ofertă, somon, carne de porc multă, cinci feluri de salate…
Ascultam, amestecam cafeaua.
Tanti Viorico, dar cine gătește, efectiv?
Cum cine? Tu, Doina, firește. Eu nu pot face efort, picioarele, inima… și Sorina vine să aranjeze masa.
Nu cred că pot, am spus blând. Am deja planuri. Vin la petrecere ca invitată.
Tăcere. Apăsătoare.
Ai planuri mai importante ca aniversarea soacrei? Ai înnebunit, Doina? Cine gătește, eu bătrâna? Ori Sorina care n-are chef?
Poți să comanzi de la un restaurant, vine toată masa gata, elegant, nici nu te murdărești…
Să dau atâția lei la restaurant?! Pe pensia mea?! Nu, nu, destul cu figurile! Te aștept vineri cu toate cele la pachet. Lista îi trimit lui Dragos pe WhatsApp!
Seara, Dragos vine acasă palid:
Mama a făcut lista Douăzeci de mii. De lei vechi… Tot vrea să plecăm vineri. Ce facem?
Du-te tu, dacă vrei… Poți să cumperi tot. Dar eu vin ca invitată. I-am zis mamei tale clar.
Dacă nu gătim, vine lumea și nu găsește nimic pe masă. Mă omoară!
Dragos, ți-aduci aminte de masa mea de ziua mea? Era plină. Dar era goală de oameni. Acum suntem chit. Eu vin, felicit, stau la masă, dar nu fac bucătăreală.
A tot foșnăit, a sunat-o și pe Sorina, dar niciuna n-avea chef de tăiat ceapă. El a cumpărat, dar de gătit… nimic n-a ieșit.
A venit sâmbăta. Eu mi-am băut cafeaua liniștită, baie cu spumă, m-am îmbrăcat în rochia vișinie preferată, păr făcut ca la salon. La 14:00, am urcat în taxi comandat, cu un buchet de crizanteme mici și o cutiuță pentru cadou.
Când am ajuns, casa era deja plină. Pe ferestre nu ieșea veselie, ieșeau țipete. Tanti Viorica, roșie și cu bigudiuri, se agita pe lângă aragaz. Sorina, munea la o conservă de mazăre, cu fața lungă din cauza manichiurii stricate. Dragos, jumate pătat de funingine, se chinuia la grătar.
Musafirii se uitau unii la alții, cu farfurii goale și doar apă pe masă.
Gata, ai apărut! s-a răstit Tanti către mine. Uite-o, ca o regină! Noi rupte, ea aranjată la patru ace! Vezi că te așteaptă cratița și coaja de cartofi!
Sărbători fericite, Tanti Viorico, la mulți ani frumoși! am salutat, zâmbind și lăsând buchetul și cutia.
Ce-i asta? Cadou? Ne iei peste picior? Vezi masa! Gata, la bucătărie cu tine!
Nu, eu sunt invitat, am spus tare, ca să audă toată casa. Am venit să vă felicit. Nu gătesc azi, sunteți avertizată de două săptămâni.
Auziți la ea?! s-a sufocat soacra. Cum să mă faci de râs?! Toți râd de mine!
Doina, nici tu nu ai pic de rușine. M-am rupt să deschid conservele, s-a rățoit Sorina. Hai, ți-ai făcut destule mofturi!
Sorina, e mama ta. Ai tot dreptul să o ajuți. Eu, când vine vorba de familie, parcă-s din afara casei, nu? Atunci azi așa fac. Vin. Felicit. Atât.
Am intrat în salon și m-am așezat. Bună ziua tuturor! Frumos afară, păcat de masa goală… Dar poate ne surprinde sărbătorita.
Dragos dă buzna: Șoriciul s-a ars, salam s-a dus, nu reușesc cu grătarul, am sunat-o de cinci ori pe Doina, nu reușesc nimic.
Să vezi liniștea! Oameni flămânzi, gazde agitate.
Asta e lucrarea Doinei! a tunat Tanti Viorica. Ne ceartă, ne sabotează! Am crescut șarpe la sân!
Eu doar mi-am respectat cuvântul, am spus, ridicându-mă. Uitați ce-am adus: un calendar de perete, cu pisici. Am încercuit cu roșu zilele de naștere ale tuturor, inclusiv a mea. Să nu mai uiți, Tanti Viorico! Cum ai uitat anul acesta. Mi-ai dat doar gel de duș la promoție. Eu ți-am dat calendar. Suntem chit, nu?
Unchiul Mircea a râs: Bine i-ai zis, măi! Tot te lăudai cu noră ca lumea, dar ai uitat de ziua ei!
Termină! tună soacra, și-n salon s-a lăsat tăcerea.
Într-o oră am chemat taxiul.
Eu vă las, Dragos, nu mă simt bine aici. E prea multă negativitate.
Doina, m-ai nenorocit, a șoptit el la ușă. Mama nu uită asta.
Poate așa o să înțeleagă ce înseamnă toată munca mea, Dragos. Voi n-ați apreciat niciodată cât dau. Welcome to the other side!
M-am dus acasă și am dat comandă de pizza, să mănânc liniștită.
Încă o lună am fost oaia neagră. Dar ceva s-a schimbat. Dragos n-a mai avut răbdare să se scuze mereu pentru ai săi. După umilința zilei aceleia a văzut pe pielea lui diferența dintre casă și haosul lor.
La o lună de la tărăboi, apare cu un buchet mare de trandafiri: Azi, pur și simplu. Și… de 1 Mai nu mergem la săpat la mama, mergem la Sovata. Am cumpărat bilete.
Și cartofii?
Cumpărăm de la piață! Și n-o să mai plătim iubirea rudelor cu spatele tău! Ai avut dreptate, Doina: respectul nu se cerșește, se construiește împreună.
Soacra și cumnata s-au supărat, dar a venit 8 Martie: La mulți ani, Doina! Îți doresc o primăvară frumoasă! a scris Sorina.
O victorie mică! Poate nu s-au născut dragoste și prietenii la scenă deschisă, dar au priceput ceva: nu mai pot profita la nesfârșit. Buticul s-a închis. Cheia, de acum, e doar respectul reciproc și amintirea datelor importante.
Iar calendarul cu pisici stă exact în bucătăria Tanticăi Viorica, la vedere. Cu ziua mea încercuită cu roșu, să nu mai uite cineva!
Dacă povestea asta ți se pare cunoscută, lasă un semn, o părere, sau povestește-mi cum te-au omagiat rudele uituce!
