Să-ți pui femeia de lângă tine într-o situație în care alții o văd ca pe o țintă de batjocură este o lașitate curată. Când permiți ca cineva să râdă pe ascuns de ea, în timp ce tu o ții de mână în fața lumii, nu ești doar un partener care a dat greș ești, înainte de orice, un om care a eșuat.
Nu există ceva mai dureros decât ca o femeie să iubească sincer, iar alții s-o privescă cu milă, fiindcă știu un adevăr pe care tu i-l ascunzi. Nimic nu e mai rușinos decât să trădezi omul care ți-a oferit încrederea lui, care are grijă de tine și te respectă.
Ea merge cu fruntea sus alături de tine, fără să știe că unele priviri ascunse îi aruncă zâmbete ironice, gândind în sinea lor:
Dacă ar ști ea
Asta nu-i bărbăție.
Asta-i frică frica de a pleca, dar și frica de a rămâne onest.
Infidelitatea și transformarea femeii iubite într-un subiect de râs distrug ceea ce contează cel mai mult respectul. Fără respect nu există iubire. Nu există nici explicații suficiente.
Un bărbat adevărat nu este cel care reușește să vrăjească mai multe femei, ci acela care știe să-i păzească demnitatea uneia singure. Iar dacă nu ai puterea să-ți ții cuvântul, măcar ai bunul simț să nu lași ca ea să fie ultima care află.
Pentru că această rușine nu se uită niciodată.
Rămâne.
