Să pui femeia de lângă tine într-o situație în care ceilalți ajung să o privească de râs și batjocură e o formă de lașitate desăvârșită. Când lași pe cineva să râdă pe la spatele ei, în timp ce o săruți la vedere, nu te faci de râs doar ca partener te faci de râs ca om.
Nu există nimic mai rușinos decât să ai o femeie ca Maria, care te iubește curat și adevărat, iar lumea să o privească cu milă, știind un adevăr pe care tu îl ascunzi de ea. Nimic nu e mai josnic decât să trădezi persoana care te respectă, se îngrijește de tine și ți-a oferit încrederea ei.
Ea merge mândră pe lângă tine pe străzile din Chișinău, fără să știe că unii deja chicotesc și-și spun: De-ar ști măcar puțin ce-i ascuns
Nu e bărbăție asta. Asta-i frică frica de a pleca, frica de a fi sincer. Iar infidelitatea, felul în care transformi femeia pe care ar trebui s-o protejezi în motiv de glume murdare, nimicește ce-i mai important respectul.
Fără respect, dragostea se evaporă. Și nu există vreun leu moldovenesc care să compenseze rușinea asta. Nici scuze.
Adevăratul bărbat nu se arată prin câte femei poate impresiona, ci prin felul în care știe să apere demnitatea celei pe care o are lângă el. Și dacă nu ai puterea să-ți ții promisiunea, măcar ai bunul simț să nu o lași pe ea să afle ultima.
Rușinea asta nu trece, mă urmărește. Și dacă am învățat ceva, e că respectul e mai prețios decât orice și că greșelile de genul ăsta nu se uită se simt ca o pată pe suflet, oricât ai încerca să le ascunzi.
