Sângele meu
Elena își iubea fiul cu o iubire arzătoare, mândrindu-se neîncetat de el. Uneori se mira cum e posibil ca acest bărbat atrăgător de douăzeci și patru de ani să fie chiar fiul ei. Cum trecuse timpul atât de repede? Nu demult era un copil mic, și acum era adult, avea o iubită, poate că se va căsători curând, va avea propria familie… Credea că e pregătită pentru asta, că îi va accepta orice alegere, atâta timp cât el va fi fericit.
Și cât de mult semăna cu ea…
***
Se măritase încă din facultate, din dragoste pură. Mama o sfătuise să nu se grăbească.
— Unde vă grăbiți? O să trăiți din bursă? Nu puteți aștepta măcar un an? Terminați mai întâi studiile. Și dacă vin copiii? Lenuțo, gândește-te bine, dragostea n-o să fugă de tine. Și Vlad al tău, să știi, nu-i chiar comoară…
Elena n-a vrut să asculte și se enerva pe mama ei. Cum nu înțelegea că nu putea trăi fără iubitul ei? Bineînțeles că a insistat, s-a măritat. O colegă de la muncă a mamei le-a oferit un mic apartament rămas de la mama ei, care murise cu un an înainte. Nu voia bani pe el, doar să plătească utilitățile. Ce bani au studenții?
Apartamentul era vechi, nu fusese renovat de zeci de ani. Dar era aproape gratuit. Elena considera asta o noroc. A curățat totul, a atârnat perdelele pe care i le dăduse mama, a acoperit canapeaua uzată cu un plaid al ei. Se putea trăi.
Dar dezamăgirea din căsnicie și din soț a venit prea devreme. Și cât de greu i-a fost să recunoască că mama ei avusese dreptate, ca întotdeauna. După trei luni, Elena se întreba cum de putuse să se înșele atât de mult cu Vlad? Oare fusese orbită de dragoste?
Banii nu-i stăteau în buzunar. Cumpăra imediat haine sau pantofi noi. Se întâlnea cu prietenii până târziu, iar dimineața nu se putea trezi la cursuri. Nu-l interesa ce vor mânca? Cu ce bani va cumpăra ea mâncare?
Elena a îndurat, n-a spus nimic mamei. Dar aceasta simțea și vedea totul. Încerca să-i ajute fiica, îi dădea bani, îi aducea mâncare.
În ultima vreme, Vlad tot mai des își aducea prietenii acasă. Avea el propriul apartament! Studenții flămânzi goliau frigiderul, mâncau tot ce aducea mama ei.
Într-o dimineață, Vlad a deschis frigiderul și s-a mirat că era gol.
— Unde e mâncarea?
— Prietenii tăi au mâncat-o ieri, nu-ți amintești? — a răspuns Elena cu răceală.
— Chiar și clătitele? — a întrebat el.
Alea nici n-ar fi mers cu băutura.
— Și clătitele, și chiftelele, și pastele, chiar și ketchup-ul și lămâia. Totul. — Elena a dat din umeri.
Soțul a închis frigiderul. A luat micul dejun cu ceai și o crustă uscată de pâine, singura care mai rămăsese în paner.
Elena n-a mai rezistat și i-a spus tot ce gândea. Dacă n-are grijă de ea, soția lui, care spală mereu vasele și curăță totul, măcar să aibă respect pentru mama ei. Ea le cumpără mâncare, le aduce gătit, iar el o dă prietenilor. Măcar unul dintre ei i-a dat vreun ban? A adus vreo pâine? Majoritatea primeau bani de acasă, cartofi, murături…
Soțul s-a scuzat, a promis că nu se va mai întâmpla. Dar după o săptămână, vinerea, prietenii lui Vlad au venit din nou și au golit frigiderul ca o hoardă de lăcuste flămânde.
— Gata, m-am săturat, nu mai pot — a spus Elena, știind că pune capăt căsniciei ei.
Prietenii n-au mai venit. Dar acum Vlad dispărea cu ei pe undeva. În ultima vreme, tot mai des nu venea acasă noaptea. După o nouă ceartă, când el i-a spus că e plictisitoare și obositoare cu reproșurile ei, Elena și-a strâns lucrurile și s-a întors la mama ei.
— Cum s-a putut? Unde s-a dus dragostea? — plângea ea pe umărul mamei.
— Pur și simplu v-ați grăbit, Vlad n-a avut timp să se săture de viață — o mângâia mama.
După ce s-a întors acasă, Elena a aflat că era însărcinată. În haosul certurilor și al stresului, uitase să ia anticoncepționalele. Mama a încercat să o convingă să facă avort, cât era încă devreme. I-a spus că e greu să crești un copil singură.
Dar Elena n-a ascultat-o din nou. Nu i-a spus soțului. Au divorțat repede. A născut pe Paul după ce a terminat facultatea. După insistențele mamei, a făcut un test de paternitate, ca Vlad să nu poată contesta, și a depus cerere de pensie alimentară. N-a refuzat, a plătit, deși nu l-a văzut niciodată pe fiul său și n-a avut niciun interes pentru el.
Iar Elena își iubea fiul cu toată ființa ei, îi dădea toată dragostea nerăsfățată. Nu voia să audă de alți bărbați. Tatăl natural n-a vrut să-l cunoască pe fiul său, oarecum un străin l-ar putea iubi? Mama o ajuta, dar se certau tot mai des din cauza refuzului Elenei de a-și aranja viața personală. Erau strâmtorați toți trei.
Apoi, din neașteptate, a avut noroc cu un apartament. Mama lui Vlad, înainte de a muri, l-a lăsat Elenei și nepotului ei. Poate că se simțea vinovată pentru cum se purtase fiul ei. Elena a vrut să refuze, dar Vlad a insistat să se mute acolo cu copilul. A spus că oricum pleacă și nu știe când se întoarce.
S-a mutat de la mama ei, și certurile au încetat.
Încă era tânără, dar avea deja un fie adult, care terminase facultatea și lucra. Tinerii din ziua de azi încep să trăiască independent devreme, dar Paul nu se grăbea să plece de acasă…
***
Elena era atât de absorbită de amintiri, încât n-a auzit când a intrat fiul ei de la serviciu.
— Mamă! Sunt acasă — a strigat el cu glasul lui adânc din culoar. Și își dădu seama că dragostea unei mame pentru copilul ei nu are sfârșit, ci doar se transformă, așteptând mereu să fie iertare și înțelegere între generații.
