Sărbătoarea pe care nimeni nu o aștepta
În vechiul apartament de la marginea Iașului plutea în aer un miros de nenorocire, amestecat cu agitația sărbătorească. Încă din scara blocului, Elena simțea fumul înțepător, iar pe trepte se scurgeau șiroaie de apă cu săpun, de parcă cineva inundase toată clădirea. Deschizând ușa, a aruncat buchetul primit de la petrecerea de la muncă pe câteva, și-a scos pantofii uzăți și și-a încalțat papucii, regretând că nu purta cizme de cauciuc — podeaua părea să fi trecut printr-un potop. Din adâncul apartamentului se auzea un mieunăt ascuțit, amestecat cu sâsâituri, torcăieli și miros de arsură.
— Dragoș, ce dracu se întâmplă?! — a strigat Elena, simțind cum inima i se strânge din pricina unei bănuieli rele.
Dragoș a apărut imediat — în chiloți, desculț, cu fața acoperită de funingine și zgârieturi, cu un vânătău roșiatic sub ochi. Pe cap avea un prosop legat ca o turbană, de parcă era un sultan rănit în bătălie.
— Elenă, ești deja acasă? — a bolborosit el, uitându-se în jos cu vinovăție. — Credeam că petrecerea la muncă, ești șefa, o să întârzii până noaptea…
Elena s-a prăbușit obosită pe un scaun, încrucișând brațele.
— Spune, nenorocitule. Ce ai făcut de data asta?
— Dragă, nu te enerva — a început el, dar vocea îi tremura.
— M-am enervat când bandiții veneau să-și ia banii în anii ’90 — a tăiat ea rece. — Am fost stresată când au venit crizele și afacerea era să cadă. După aia, nimic nu mă mai sperie. Zi-mi ce dracu s-a întâmplat în casă?
Dragoș a oftat ca înainte de execuție.
— Am vrut să-ți fac o surpriză. Sărbătoare specială. M-am hotărât să fac curat, să spăl, să pregătesc cină. Mi-am luat liber, am mers la piață, am cumpărat miel. Și apoi totul a luat-o razna.
— Miel? — a întrebat Elena, simțind un nou capitol al dezastrului.
— Nu, mașina de spălat — a mărturisit el. — Am băgat rufele, am pus mielul la cuptor, am început să fac curat. Și atunci pisica…
— E vie? — Elena a sărit în picioare, ochii i-a strălucit de panică.
— E vie, e vie! — s-a grăbit el. — Doar e udă. Jur, când am pornit mașina, nu era acolo! Și apoi… ei bine, s-a trezit înăuntru.
— Cum?! — a strâns Elena pumnii. — Cum dracu a intrat pisica într-o mașină de spălat închisă?!
— Habar n-am — a dat el din umeri. — S-a strecurat cumva.
Elena a închis ochii, încercând să nu-l sugrum— Nu contează acum, doar du-te și arată-mi pisica înainte să-ți smulg sufletul din trup.
