Taina nu a rămas cu ea
După ce a absolvit institutul pedagogic, Anca s-a întors în orașul natal, dorind să predea la școala unde ea însăși învățase. Toți din clasă știau că visul ei a fost să devină învățătoare, iar chiar și profesorii erau convinși de asta.
— Anca noastră e tare încăpățânată, o să ajungă departe în viață, — îi spuneau colegii unii altora.
Și a intrat în școală o femeie tânără, frumoasă și sigură pe ea, îndreptându-se spre biroul directoarei:
— Bună ziua, doamnă Popescu.
— Bună ziua, — ridică privirea directoara, aprobând din cap după ce o cercetă peste ochelari. — Ce poți să-mi spui… ah, Anca Rotaru, tu ești? Și se ridică în picioare.
— Eu sunt, doamnă Popescu, tocmai eu. Ți-am promis că o să vin să predau la școala noastră, și iată-mi actele.
— Mă bucur, Anca… cum zice patronimicul tău? Rodica… Așadar, Anca Rodica, profesoară de istorie. Felicitări, ai reușit să-ți împlinești visul.
Așa a devenit Anca profesoară. La început, elevii de clasele mari îi testau răbdarea, dar până la urmă și-a câștigat respectul lor. Și asta spune multe.
Nu după mult timp, Anca l-a cunoscut pe Dragoș. El lucra ca inginer la fabrica locală după absolvire. S-au întâlnit, s-au apropiat și s-au căsătorit. Încă de când se vedeau, Dragoș îi propusese:
— Hai să ne căsătorim, dar să nu facem copii deocamdată. Trebuie să ne stabilim, abia apoi să ne asumăm responsabilitatea asta.
— Sunt de acord, dar nu vreau să amânăm prea mult, un an-doi. Ce familie e fără copil?
Și așa au făcut. Au trecut ani, iar când împlineau trei ani de căsnicie, cineva “binevoitor” i-a spus Ancii că Dragoș are o aventură cu o colegă. Ea a crezut imediat, pentru că Dragoș era chipeș și glumeț, mereu înconjurat de oameni.
Acasă a izbucnit scandalul, și până la urmă Dragoș a recunoscut, jurându-se că nu se va mai întâmpla.
— Iartă-mă, Ancuță, iartă-mă. Îți promit, n-o să mai fac așa ceva niciodată. Ți-am făcut rău, iar tu nu meriți.
Anca a rămas ranită și dezamăgită. Un timp au trăit ca și cum ar fi fost doar vecini, dar Dragoș a reușit să recâștige încrederea ei. Sau cel puțin așa i s-a părut lui, căci niciunul nu mai pomenise de asta. Dragoș chiar devenise un soț exemplar, mai ales când a aflat că Anca e însărcinată. Ea îl puse în fața faptului împlinit:
— Dragoș, vom avea un copil. O să-l nasc chiar dacă ești împotrivă.
— Nu sunt împotrivă, — răspunse el fără ezitare.
S-a născut o fetiță frumoasă, pe care au numit-o Ioana. Au urmat zile fericite, pline de hărțuieli. Amândoi erau obosiți, uneori dormeau puțin, dar totul era bine. Dragoș chiar nu se mai uita la alte femei. Își adora “fetițele”. Era un soț și tată dedicat.
Păreau cuplul perfect.
Anii au trecut. Anca, în ciuta resentimentelor ascunse, a creat în familie o atmosferă de dragoste și grijă. Dar trădarea soțului a rămas întipărită în ea, o taină pe care n-a putut să o uite. Din exterior, păreau cuplul ideal, iar mulți le invidiau fericirea.
— Fetițo, azi mergem la circ! Am cumpărat bilete, ai văzut afișele prin oraș, — le anunță Dragoș.
— Tata, vreau la circ! — se bucura Ioana, clătinându-se în rochița ei albastră cu fundă. — Uite ce frumoasă sunt!
— Ești adevărata noastră prințesă, — zâmbea tatăl, privind-o cum se învârte în fața oglinzii, cu părul ei blond și buclele zburlite.
Ioana a crescut ascultătoare, fără să le facă probleme părinților, învățând mereu bine. Anca Rodica era mândră de ea. Uneori, profesorii glumeau:
— Ioana o să urmeze și ea pedagogia, nu?
— Nu, ea e mai degrabă un băiat ratat! — râdea Anca. — Se pricepe la fizică și stă tot timpul cu tatăl la mașină în garaj.
Anii de școală au zburat, iar Ioana a devenit studentă la politehnică. Studia în alt oraș, venea acasă doar în vacanțe sau uneori în weekenduri.
— Cum merge la facultate, fetițo? — o întreba Dragoș.
— Perfect, tati, nu-ți face griji.
Au trecut peste douăzeci de ani de căsnicie, fata crescuse. Și în tot acest timp, nici Dragoș, nici Anca nu au mai vorbit despre un al doilea copil. Subiectul părea interzis. Poate că fiecare gândea în sinea lui, dar nu spunea nimic.
Când studiile Ioanei se apropiau de sfârșit, ea le-a anunțat:
— Mama, tata, după ce iau diploma, mă înscriu cu Sandu. Pregătiți-vă de nuntă!
Părinții îl cunoșteau pe băiat. Ioana se întâlnea cu el de un an și jumătate. Sandu era bine-crescut, sigur pe el, dintr-o familie bună, student la aceeași facultate, dar la altă specializare.
— Ei bine, ai dreptate, fetițo, — aprobă tatăl. — E bine că ați decis după facultate. Vă stabiliți la locul de muncă și începeți viața de adulți.
Dar planurile s-au schimbat din cauza mamei, fără să vrea. Anca a început să aibă probleme grave de sănătate. Dragoș a insistat:
— Ancuță, trebuie să te consulți. Nu poți glumi cu sănătatea.
— Bine, Dragușor, o să mă duc… dacă se înrăutățește.
Dar Anca a ajuns la spital doar când a venit ambulanța. Boala vicleană a doborât-o, iar familia a intrat într-o perioadă grea. Dragoș știa că soția nu va rezista, o vedea cum se stinge în fața ochilor lui.
Ioana și Sandu au amânat nunta. Fata a încercat săEa a trăit cu dragoste pentru tatăl ei, indiferent de sângele care nu le lega, iar când i-a povestit lui Sandu adevărul, el a spus doar: „Familia nu e în gene, ci în inimile care se aleg“.
