Și cum, o să stea cu noi acum? întrebă el, privind spre soția sa, apoi spre fiu…
Viorica Cebanu se întoarse acasă și rămase surprinsă când își văzu fiul. Dumitru locuia deja de doi ani separat, împreună cu nevasta lui, și se vedeau cel mult de două ori pe lună, în weekend. Iar acum, era mijlocul săptămânii. Cadouri pentru soție
S-a întâmplat ceva? întrebă Viorica, fără să-i dea nici măcar binețe.
Dar ce, nu te bucuri să mă vezi? încercă Dumitru să glumească, dar privirea severă a mamei îl făcu să recunoască: Am plecat de la Maria.
Cum adică ai plecat? interveni ea, serioasă.
Viorica era cunoscută pentru caracterul ei ferm, nu prea îi plăceau glumele, mai ales după atâția ani de muncă la Penitenciarul pentru minori. Meseria își pusese amprenta pe ea.
Am avut o ceartă… mormăi Dumitru, dând de înțeles că nu vrea să continue discuția.
Și ce-i cu asta? îl privi fix: După fiecare ceartă, vii să te plângi la mine?
Ne-am hotărât să divorțăm! izbucni el.
Viorica îl cercetă cu privirea, aşteptând alte explicații. Dumitru oftă:
Vrea să mă pună să fac și treburile casnice. Eu vin obosit de la muncă…
Și ce, ți-ai rupt ceva să o ajuți? nu-l aprobă mama lui. Cadouri pentru fiu
Fix asta mi-a zis și ea. Dar i-am spus că femeia este păstrătoarea căminului, ea trebuie să se ocupe de casă.
De unde ai scos prostia asta? îl apostrofă Viorica, într-o răbufnire de nervi.
Era o zi epuizantă, tânjea după un duș, o cină liniștită alături de soțul ei, dar fiul îi răsturnase liniștea cu mentalitatea medievală, patriarhală. Cât îi fusese viața, muncise cot la cot cu soțul, făceau treburile împreună, creșteau copii împreună, nimic nu era împărțit pe gen. Iar acum, Dumitru se considera bărbat adevărat!
Te întreb! ridică vocea Viorica, încât dacă nu era bărbat, sigur s-ar fi speriat zdravăn. De unde ai citit așa tâmpenii? Zici că muncești ca pe vremuri la vânătoare! Amândoi lucrați, amândoi aduceți bani în casă, deci și acasă lucrurile se fac împreună. Poate îi propui să-și dea demisia și să stea casnică. Nu? Atunci de ce vrei să faci regulile doar tu? Ai văzut vreodată să ne certăm eu cu tata de la treburi casnice? Nu! Pentru că știm să tragem împreună la jug.
În acel moment sosi acasă și tatăl, când îl văzu pe Dumitru, întrebă mirat:
S-a întâmplat ceva?
Aceleași întrebări mereu, gândi Dumitru, dar spuse cu voce tare:
Ne despărțim eu și Maria. Cadouri pentru mamă
O dai în prostii, răspunse scurt tatăl și duse sacoșa cu mâncare în bucătărie.
Ion, fiul nostru s-a îmbolnăvit la cap, îi zise Viorica soțului și îi povesti tot.
Și o să stea cu noi acum? o întrebă Ion, apoi se adresă lui Dumitru:
Știi de unde vine cuvântul soț/soție? De la soupregat, cei care trag la același jug. Dacă unul se eschivează și nu trage alături de celălalt, trebuie să ducă tot greul singur. Și atunci, ori unul cedează, ori jugul se rupe.
Dumitru rămase pe gânduri, simțindu-se și mai rănit de soție, spera că va fi susținut de părinți, dar ei îi arătaseră și lui că nu are dreptate. Părinții continuau discuția dintre ei, ignorându-l pe Dumitru. Ion Vlad își despacheta cumpărăturile, Viorica le aranja prin bucătărie. Era clar că nu aveau de gând să-l răsfețe.
Dumitru se uită la armonia părinților și nu pricepea cum, fiind așa severi, între ei aveau atâta blândețe.
Ce mai stai aici? Mergi și împacă-te cu nevasta! îi zise tare tatăl. Și lasă prostiile cu cine-i dator cui! Dacă nu vă sprijiniți și nu vă ajutați unul pe altul, ce familie mai e aia? Hai, pleacă noi avem treabă!
Dumitru ieși de la părinți mai confuz decât venise, nu la asta se așteptase. Dar supărarea pe Maria dispăruse, iar el realizase că el a provocat cearta din nimic. Un lucru însă înțelese: el vrea să clădească o familie fericită, ca a părinților săi.
Viața în familie nu înseamnă împărțirea sârmelor, ci susținere și respect reciproc. Doar împreună poți construi armonia care să dureze.
