Ce ești, o fabrică de copii? Câți mai ai de gând să faci? mă întreabă soacra mea, cu un zâmbet ironic pe buze.
Bună ziua și dumneavoastră, doamnă Ecaterina! Vă rog să nu fiți așa tăioasă. Vlad mi-a zis că v-a povestit că mai așteptăm un bebe, asta v-a supărat? răspund eu, încercând să rămân politicoasă.
Cum să nu mă supere! După al treilea nepot ți-am zis să te oprești, dar ce folos?! Ți-am adus pachetul acela mare de prezervative de Revelion, să vă protejați, și tot faci copii! bombăne ea.
Mi-am amintit cum, chiar de Anul Nou, când serbam ziua băiatului cel mare, soacra mi-a trântit pe masă un pachet mare de prezervative, aluzie clară că ar fi timpul să ne oprim cu copiii.
V-am auzit, dar nu ne putem pune cu voia Domnului zic potolită, fără să mă las provocată.
Faci haz de necaz, nu? Ei, atunci crescă-i singură, eu nu te mai ajut…
De parcă m-ați ajutat până acum… abia apuc să spun, că deja mi-a închis telefonul.
Arunc telefonul pe pat, zâmbesc și pun mâna pe burtică, deocamdată plată. Al patrulea copil e pe drum, iar asta o scoate din sărite pe Ecaterina. Nici acum nu-mi dau seama de ce are așa o problemă.
Soacra mea nu a avut niciodată grijă de nepoți și nici nu ne-a ajutat cu bani. Venea pe la noi, cu noroc, o dată pe lună și aducea câte ceva doar de sărbători. Pe mine mă deranja, dar n-am zis niciodată nimic, nici măcar lui Vlad. Oricum, copiii mei sunt hrăniți și îmbrăcați, și asta-i tot ce contează.
Soțul meu aduce acasă un salariu bun, iar eu mai câștig ceva de acasă, din micile mele comenzi. De când am început să câștig mai bine, am angajat și o bonă, să mă ajute cu copiii, ca să pot lucra liniștită.
Famila noastră e frumoasă, liniștită, doar soacra stricând mereu atmosfera cu ironiile ei. Din prima clipă nu m-a plăcut, iar când am început să facem copii, parcă a prins și mai tare ură pe mine.
Prima dată n-a vrut să audă de a treia nepoată, a insistat să avortez, dar cu timpul s-a obișnuit și chiar a prins drag de fată.
Nici nu s-au potolit bine scandalurile, că am rămas însărcinată a patra oară. Nu am plănuit, dar așa a hotărât Dumnezeu și noi nu ne-am opus.
Vestea nu i-a căzut bine. Sunt convinsă că îngrijorarea ei nu e pentru copii, ci pentru portofelul ei. Vlad îi trimite mereu bani, și ea se teme că, odată cu al patrulea copil, cheltuielile vor crește și n-o să-i mai trimită. Când am născut-o pe cea mică, Vlad i-a făcut toate mofturile: i-a plătit tratamente la stomatolog, a dus-o la mare, i-a zugrăvit apartamentul.
Nu mă deranjează să o ajute, dar nu vreau ca familia noastră să ducă lipsă din cauza asta. Până acum ne-am descurcat, și Vlad face mereu bucurii mamei lui.
Dacă bănuiala mea e corectă și totul e legat de bani, atunci soacra nu va fi niciodată împăcată. Sfaturile și bocetele ei mă exasperează, mai ales acum, când sunt însărcinată.
Oricum, oricât ar încerca, noi nu ne răzgândim. Am decis să creștem acest copil. În fond, oare soacra are dreptul să ne spună câți copii să avem?
