Ce ești tu, o fabrică de copii? Câți copii mai vrei să faci? mama lui Sorin mă privea cu dispreț și îmi arunca vorbe grele.
Sărut mâna, doamnă Paraschiva, nu fiți așa răutăcioasă, vă rog, am răspuns politicos, încercând să-mi țin glasul calm. Sorin v-a spus că așteptăm încă un copil și asta v-a supărat?
Cum să nu mă supere, Andreea? După al treilea nepot am rugat să vă opriți din făcut copii! Dar voi nu ascultați de oameni mai bătrâni ca voi! Ți-am dat o cutie de prezervative de Revelion, tocmai ca să aveți grijă, dar tot nu v-ați potolit! bombăni ea, cu ochii scăpărând de nemulțumire.
Mi-am amintit perfect cum, de sărbători, mi-a împins cu un zâmbet forțat o cutie mare de prezervative, sub pretextul cadoului util de An Nou. Era aniversarea fiului cel mare, și implicit un semnal brutal că după trei copii era de ajuns.
V-am auzit, nu vă faceți griji, dar lucrurile astea nu depind mereu de noi, am răspuns eu liniștită.
Acum faci și pe amuzanta? Bine, să te descurci singură cu copiii tăi, eu nu te mai ajut cu nimic de-acum Nu că ați fi făcut-o vreodată am încercat să mai spun, dar mi-a închis telefonul în nas.
Am rămas privind mobilul, zâmbind amar, mângâind ușor abdomenul meu încă plat. Așteptam al patrulea copil, lucru care, se pare, era o adevărată tragedie pentru soacra mea, Paraschiva. Nu-mi puteam explica de ce era atât de agitată pentru viața noastră.
Niciodată nu s-a implicat în creșterea nepoților, nu ne-a ajutat financiar, nu a venit decât rareori să-I viziteze, iar cadourile nu apăreau decât de Sărbători. Mă deranja, dar nu am spus nimic. Ar fi putut, căci are bani, măcar o ciocolată să le fi cumpărat copiilor, dar nu a vrut niciodată. Tăceam și înghițeam nemulțumirea, nici lui Sorin nu i-am zis nimic. Copiii mei nu duc lipsă de nimic; Sorin aduce leafa acasă, eu încerc să mai câștig și eu un ban cu afacerea mea de acasă. Când am început să câștig decent și mi-am permis, am angajat și o bonă să nu mă încurce copiii cât lucrez. Bona îi scoate afară, se joacă cu ei și eu pot să muncesc liniștită.
Avem o familie frumoasă, însă certurile parcă nu se mai terminau de la apariția soacrei. Paraschiva nu m-a plăcut niciodată și, cu fiecare nepot venit, a devenit tot mai acrea și mai supărată.
Când a apărut a treia fată, soacra mea insista să fac avort. Nici nu a vrut să audă de copil. Cu timpul, s-a mai apropiat, totuși, de fetiță, dar când s-a domolit furtuna, am rămas însărcinată a patra oară. Nu a fost programat, așa s-a întâmplat. Dacă Dumnezeu ne-a dat, ne-a dat cu un scop, și-o să-l creștem, slavă Domnului.
Paraschiva, în schimb, nu s-a bucurat deloc de veste. Sunt convinsă că o macină mai mult faptul că Sorin ar putea să-și cheltuie banii pe familie, nu pe ea. Mereu îi dă bani, ea mereu cere, iar dacă mai vine un copil, cheltuielile cresc, și punga ei de la fiu se subțiază.
Nu mă deranjează că Sorin o ajută, dar nu vreau să fie în dauna copiilor. Deocamdată ne descurcăm, chiar îl sprijin când ajută, ba i-a și plătit lucrări la apartament, ba o duce la mare, ba o ajută cu tratamentele.
Dacă am dreptate și ea e cu adevărat stresată doar de partea financiară, n-are decât să se obișnuiască că nu o să-l las pe Sorin să-și neglijeze copiii. Și oricât s-ar tângui ea, sau ar încerca să-mi toarne venin, nu poate schimba cu nimic decizia noastră. Vom păstra copilul, așa cum ne-a fost dat.
Rămâne însă marea întrebare: chiar are dreptul soacra să hotărască pentru noi câți copii să avem? Oricât ar încerca ea să ne controleze, nu-i va ieși niciodată.
