Și mă tot rogi să alerg cu bebelușul la două kilometri să cumpăr pâine? Nu știu dacă noi cu Varvara-ți mai sunt de folos.
În spital, Vasilica și fetița au fost întâmpinate de Costin, părinții și socrii. Acasă, au stat puțin la masă, căci într-o oră oaspeții au plecat, lăsându-i pe proaspăta familie și pe nepoțica singuri.
Costin, ca de obicei, s-a prăfuit pe canapea și a pornit televizorul, în timp ce Vasilica s-a ocupat de curățenia din bucătărie pe care soțul o transformase în casa de aventuri în cele patru zile în care ea nu fusese acasă.
După ce a terminat treaba, Vasilica a hrănit fetița și, când micuța a adormit, s-a așezat să se odihnească în camera copilului ziua i-a ieșit cam agitată și plină de treburi. Nu a reușit să adoarmă când cineva a început să bată insistent la ușă. Când a ieșit din camera copilului, a găsit oaspeții pe care Costin ia chemat deja în sufragerie.
Era Ana, sora mai mare a lui Costin, soțul ei și două prietene ale Anei, cu care Vasilica era doar slabă cunoscută.
Fraților, am venit să vă felicităm! Îmi amintesc cum erai mic, și uitea acum ești tată! strigă Ana, zgomotoasă.
Restul ia strâns mâna pe Costin, lau îmbrățișat și lau sărutat.
Ana, mai linișțiți, Varvara tocmai a adormit ia cerut Vasilica.
Lasă! Copiii mici nu aud nimic! Mai puneți pe masă, noi am adus prăjituri și tort. Mai multe de la voi, a declarat Ana.
Vasilica a așezat pe masă ce rămăsese din masa cu părinții.
E cam sărăcăcioș! a exclamat Ana.
Scuzați-mă, nu așteptam oaspeți. Tocmai am venit de la spital. Orice reclamație merg la Costin el a fost stăpân în lipsa mea, a răspuns Vasilica.
Doamnelor, nu ne certăm! Am comandat pizza trei feluri. Nimeni nu va rămâne flămând, a anunțat Costin.
Oaspeții au stat până la ora nouă, când Vasilica a strigat că trebuie să spele pe fetiță și să o bage la culcare. După plecarea lor, Costin a zis soției:
Vasilica, ai putea fi mai politicoasă. Oamenii au venit să ne felicite, iar tu nu ai stat la masă cu ei ai alergat tot timpul la copil și, la final, i-ai alungat pe toți.
Ce să fac, dacă ei nu înțeleg că în prima zi după spital nu am chef de oaspeți? Au venit să ne felicite, dar măcar să-mi aducă o jucărie ieftină pentru copil, a replicat Vasilica.
În plus, să-ți amintești: de azi încoace în casa noastră copilul e șef. Varvara trebuie să aibă un regim. Așa că, pentru următoarele trei luni, nu invităm pe nimeni.
Vrei să te întâlnești cu prietenii? Bine, dar în altă parte, ia răspuns Vasilica.
Un lună a trecut. Costin lucra, Vasilica și fetița rămâneau acasă. Varvara era o fetiță liniștită, iar Vasilica reușea să facă toate treburi casnice, cu excepția gătitului complicat pregătea ceva simplu, iar Costin nu se opunea. În ansamblu, totul mergea bine.
Apoi a apărut o problemă. Sincer, sursa ei a fost mama lui Costin, Lidia Andreevna, dar ea a decis că soluția trece prin nepoată.
Situația era următoarea: Lidia Andreevna avea o mamă de 80 de ani, Catrina Ivanovna, care locuia într-un sat la aproape o sută de kilometri de oraș.
Bunica Catrina trăia întro casă tradițională de la țară, cu facilități de la țară: apă din puț, lemne în hambar, tot ce nue în curte era la câmp. Casa era pe un teren de zece ari, pe care bunica îl lucra singură. Fica și nepoatele o ajutau doar la plantat și săpat cartofi, pe care îi mâncau toată iarna.
Iarna respectivă, bunica sa îmbolnăvit grav și a fost greu să lucreze la grădină. Atunci Lidia Andreevna a hotărât că vara toată Vasilica și fetița să meargă la sat să o ajute pe bunică.
Vasilica, la început, nu a crezut că spune serios, părând că soacra glumește. Dar Lidia a fost foarte serioasă.
Nu pot să iau mama în oraș grădina e plină de plante. Cine o va uda? Eu lucrez singură. Voi veni în weekend să rezolv niște treabă, dar în săptămână cine va trage apa din puț?
Puțul e aproape, doar 300 de metri, dar mama nu poate să ridice un găleată plină. Poate să ridice o jumătate de găleată. Și știi câţi litri de apă are nevoie? Pentru gospodărie și pentru irigații. Ea merge la puț de dimineață și seara.
Nu înțeleg, Lidia Andreevna, vrei să devin purtătoare de apă? a întrebat Vasilica, surprinsă.
Poți să nu ridici găleata. La mama există un cărucior pe care poți pune două butelii de 40 de litri și să le duci. Mama nu mai poate, dar tu poți. Iar la grădină, udă și dezgropă ușor.
Nu, Lidia Andreevna, udăți și dezgropăți voi singuri. Noi cu Costin cumpărăm cartofii și legumele din magazin, așa că să lucreze pe rând cei care recoltează. Trimiteți pe Ana, ea nu lucrează, a refuzat Vasilica.
Dar Ana are doi copii!
Și eu, crezi, nu am copii?
Nu compara: la Ana, cel mare are cinci ani, cel mic trei. Trebuie să fie îngrijit. În plus, trebuie să-l scoatem pe Artiom de la grădiniță tot vara, că altfel nu ar fi supravegheat.
Dar la Varvara? Ea nu fuge nicăieri! O hrănești, o pui în cărucior și a spus socrul.
Și știi că vară trebuie să mergem la doctor la clinica de medicină generală și să-i facem vaccinurile.
Poți evita să mergi la doctor. Copilul e sănătos, nu e nevoie să te arunci în clinică, acolo poți prinde altă boală, a contracarat Lidia.
În total, pleacă. Nu mai trimite pe nimeni. Eu am crescut toate copiii mei, trei, nu am stat mult în concediu de maternitate.
Ana a lăsat grijile către mama, Vasile și Costin în patru luni. Dar acum mama e slăbită e timpul să-i răsplătim cu un pic de ajutor.
O respect pe Catrina Ivanovna. Știu că va ajutat mult. Dar nu-i dată vreuna datorie personală. Voi, Ana, Vasile și Costin, suntem în datorie față de ea. Eu nu vreau să plătesc datorii ale altora, a răspuns Vasilica.
Într-o vineri dimineața, Costin ia amintit soției:
Ți-ai luat lucrurile? Mâine plecăm la sat.
Costin, i-am spus deja mamei tale și îți repet: nu merg nicăieri și nu-l iau pe Varvara cu mine. Dacă se îmbolnăvește? Trebuie să-ncerc să merg 100 de kilometri pe jos la oraș?
Satul lor uitat de Dumnezeu nu are niciun autobuz trece pe lângă. Nu există niciun magazin.
În satul ăsta nu găsești nici magazin, doar în satul vecin.
Și îmi propui să alerg cu bebelușul la 2 kilometri să cumpăr pâine? Nu știu dacă noi cu Varvara-ți mai suntem de folos.
Când mama ta a sugerat să încarci butelii de 40 de litri, tu erai tăcut. Deci erai de acord? Cum să ridic eu o astfel de butelie dacă cânt 57 de kilograme?
Poți să nu umpli buteliile până în cap, a spus Costin. Să nu mai certăm. Dacă mama a spus că mergi, vei merge. Mai nimeni. Până la ora zece mâine vine tatăl și ne duce. Așadar, adună-ți lucrurile azi.
Când soțul a plecat la muncă, Vasilica a început să-și adune lucrurile. Dar înainte a sunat la părinții ei.
Mama Vasilicăi a lucrat ca infirmieră la secția pediatrică și, la început, nu a crezut că Lidia Andreevna vrea să închide nepoata în sat.
Până la un an trebuie să urmărești dezvoltarea copilului. La trei luni mergi la toți specialiștii, la un an la alții! Cum poți să fii așa iresponsabilă! sa indignat ea.
Tatăl Vasilicăi a încărcat tăcut bagajele în mașină. Vasilica și fetița au plecat la apartamentul părinților. Când Costin sa întors de la muncă și a constatat că nici soția, nici fetița nu erau acasă, a înțeles imediat unde să le caute. A sunat de câteva ori pe Vasilica, dar nu a răspuns. Apoi a venit singur. Dar din prima replică a Vasilicăi a înțeles că soțul nu a prins ideea.
Nu te trimit la mină, la sat, pe aer curat! Ai creat o problemă dintro prostie, nu? a întrebat el.
Da, eu am făcut eu problema. Nu acum, ci cu doi ani în urmă, când mam căsătorit cu tine. Îmi plăcea că ești înalt, cu umeri largi și bun. Nu am observat că, în spatele acelei aparențe, se ascunde fiul mamei. Mic și ascultător: face ce spune mama. Dacă ar fi trimis fiul la mină, nici tu nu te-ai fi opus.
Și ce, nu te întorci acasă? a întrebat Costin.
Nu mă întorc. Pentru că acasă e locul unde e sigur, unde ești iubit și protejat. Nu ai ieșit ca protector. Trăiește cu mama.
La șase luni, a reușit să divorțeze de Costin.
