Într-un oraș liniștit din Chișinău, într-un apartament cochet lângă Râul Bâc, viața Anei și a soțului ei, Radu, mergea binișor până când a început drama în care mama soțului a jucat rolul principal. Povestea lor e despre cum intențiile bune s-au transformat într-o încercare a răbdării și a legăturilor familiale.
După nuntă, Ana și Radu și-au cumpărat imediat locuință proprie. Copiii lor erau deja mari, cu familii separate, iar cuplul a rămas singur în apartamentul lor spațios. Hotărând că singurătatea mamei lui Radu, Eleonora Ionovna, e prea grea de suportat, au invitat-o să locuiască cu ei.
— Nu e o străină pentru noi, îi spunea Ana soțului ei. — Și o să ne mai ajute prin casă.
Eleonora Ionovna se plângea mereu că îi e trist în apartamentul gol, mai ales noaptea, când liniștea devenea insuportabilă. Ana, fără să stea pe gânduri, i-a deschis ușa, convinsă că asta o să-i apropie familia.
La început, totul a mers bine. Socră s-a apucat cu entuziasm de treburile casnice: făceau curat împreună, găteau, își schimbau rețete. Ana simțea că relația lor se întărea pe înțelegere și respect. Eleonora Ionovna părea recunoscătoare, iar în apartament domnea armonia.
Cu ajutorul socrei, Ana a avut mai mult timp liber. S-a reapucat de hobby-ul ei — croșetatul pe comandă.
— Nu-s milioane, dar pentru bugetul familiei e un venit frumușel, le spunea prietenelor, arătându-le lucrările.
I-a croșetat socrei câteva pulovere, pe care ea le purta cu mândrie, lăudându-se în fața vecinelor. În doi ani de viață în comun n-au avut conflicte, iar Ana a început să creadă că a găsit echilibrul perfect.
Dar, treptat, lucrurile s-au schimbat. Ana a observat că socră începea să se ferească istețe de obligațiile casnice. Nu refuza direct, dar vasele rămâneau nespălate, podelele neșterse, iar cina negătită. Ana, venind de la serviciu, își petrecea serile făcând singură tot ce rămâsese.
— Încerc să-mi planific timpul, oftă Ana. — Vreau să am timp și de treburi, și de comenzi. Dar din cauza socrei, totul se destramă. Clienții sunt nemulțumiți, întârzii cu livrările.
Hobby-ul care-i aducea bucurie și venit era acum în pericol. Ana nu era pasionată de treburile casnice, dar o chinuia mai tare sentimentul de vină față de clienți. Timpul pentru croșetat se topea ca zăpada primăvara, iar oboseala creștea ca un povară grea.
Ana a decis să vorbească cu socră. A încercat să-i explice delicat că are nevoie de ajutor, ca la început. Dar Eleonora Ionovna s-a făcut că nu înțelege.
— Eu fac tot ce trebuie! s-a indignat ea. — Ce mai vrei de la mine?
Ana a propus să împartă clar responsabilitățile: ea să ia toate treburile în spinare, ca să nu mai depindă de socră. Dar în loc de înțelegere, a primit supărare. Eleonora Ionovna, ca un copil căruia i se ia jucăria, s-a dus să se plângă lui Radu.
— Ana mă jignește! suspina ea. — Mă străduiesc, dar ea tot nemulțumită e!
Radu, fără să înțeleagă situația, o privise pe Ana nedumerit:
— Ce e cu tine? De ce te iei de mama?
Ana a încercat să explice, dar socră a transformat totul într-un joc. Se “îmbolnăvea” când îi convinea, plângându-se de inimă și slăbiciune, apoi brusc “se însănătoșea” când avea chef. Ana simțea că e prinsă într-o capcană: de fiecare dată când conta pe ajutorul ei, totul se repeta.
— Am încetat să mă mai bazez pe ea, mărturisește Ana. — Planific totul singură, ca și cum n-ar fi acolo. Dar am mai puține comenzi, clienții pleacă. Ne afectează pe toți, banii din croșetat mergeau în bugetul familiei.
În mod ciudat, când veniturile au scăzut, Eleonora Ionovna a început brusc să facă din nou treburile. Vasele străluceau, podelele erau lucioase, cina aștepta pe masă. Ana a bănuit că socră doar manipula, vrând atenție.
— Poate că e singură? se gândea Ana. — Ne străduim să fim cu ea, ieșim în parc, mergem în vizite. Dar de îndată ce iau o comandă nouă, iar începe să “se îmbolnăvească”.
Acum Ana stă în fața unei dileme. Socră ajută din nou, și ar putea prelua mai multe comenzi. Dar dacă totul se repetă? Întârzieri, clienți nemulțumiți, reproșuri de soț?
— Nu știu ce să fac, șoptește Ana, uitându-se la puloverul neterminat. — Dacă refuz comenzile, pierdem bani. Dar dacă mă încred în ea și reîncepe jocurile, nu o să mai rezist.
Ce să aleagă Ana? Să-i ierte socrei manipulările și să riște? Sau să preia totul asupra ei, sacrificând hobby-ul? Poate exagerează, iar Eleonora Ionovna chiar are nevoie de grija lor? Sau e doar un joc în care Ana va fi mereu cea pierzătoare?
