Pe 15 martie, într-o zi caldă de primăvară, prietena mea a născut un fiu micuț. Ea a fost foarte fericită că a adus pe lume un copilaș .
Uneori o vizitam și o ajutam să aibă grijă de fiul ei. S-a întâmplat așa, că într-o zi am auzit despre cazul unei femei care a renunțat la fiica sa direct după ce i-a dat naștere. Această femeie nu și-a dorit niciodată copii și era deja prea târziu să avorteze, așa că și-a părăsit fetița.
În acel moment, mi-a s-a oprit inima, mi se părea că lumea s-a întors pe dos și am decis că vreau să devin tutorele micuței. Mi-am dorit să devin mama ei și să îi ofer tot ce am mai bun. A durat ceva timp să întocmesc toate actele, iar în acea perioadă nu puteam să fiu alături de draga mea fetiță. Îmi doream atât de mult să-i simt căldura, să-i simt mirosul, să o îmbrățișez, să-i ofer grija și iubirea mea un pic mai repede.
Când a sosit acea zi specială, am putut în sfârșit să-mi iau fetița mea mică și frumoasă în brațe și să o drăgostesc. Valeria, deși nu este ruda mea de sânge, reprezintă totul pentru mine. O iubesc mai mult decât aș iubi orice pe această lume. Sunt fericită să am o astfel de fiică. Este imposibil să nu o iubești, pentru că este atât de mică și dulce. Sper că voi fi o mamă bună pentru ea, pentru că destinele noastre nu s-au intersectat degeaba.
După ceva timp, s-a născut fiica mea Anastasia. Valeria și Anastasia seamănă surprinzător între ele, sunt ca două picături de apă. Ele se înțelegi de minune, ca niște surori adevărate, sunt mereu împreună și se susțin una pe cealaltă. Valeria nu știe că nu este fiica noastră biologică, sper că nici nu are asemenea gânduri, pentru că niciodată nu fac diferență între ea și Anastasia. Le iubesc pe amândouă din toată inima și în mod egal. După părerea mea, pentru ca un micuț să devină drag și dorit nu este neapărat ca acesta să fie copilul tău biologic.
