**Jurnalul meu**
Într-o sâmbătă însorită de octombrie, am hotărât să mă duc la cabana mea din satul Vărzărești, la patruzeci de kilometri de Chișinău. Aerul era răcoros, dar soarele încălzea pământul acoperit de frunze căzute. M-am trezit devreme, am băut o cafea, am pus în mașină un sac cu unelte și un termos cu ceai. Am cumpărat acest teren acum cinci ani, înainte de căsătorie, din banii strânși ca programatoare. Atunci prețurile erau accesibile, și am reușit să achiziționez o bucată de pământ de douăsprezece ari, cu o căsuță mică de grădină. Toate actele erau pe numele meu.
În cei cinci ani, am făcut din locul ăsta un colț de rai: am plantat meri și cireși, am săpat o grădină, am reparat gardul și am vopsit căsuța. Vara, veneam în fiecare weekend, să sap, să ud, să mă bucur de liniște, departe de agitația orașului. Soțul meu, Ion, nu prea venea cu mine. Spunea că nu-i place grădina, că-l mușcă țânțarii, că-i plictisitor. Prefera să rămână în oraș, să se vadă cu prietenii sau să se uite la fotbal. Nu l-am forțat. Cabana era spațiul meu, locul unde puteam fi doar cu mine.
Ultima oară am fost aici la sfârșitul lui august. Apoi au început proiectele la serviciu, și n-am mai avut timp. Dar acum, în octombrie, am zis să verific totul înainte de iarnă: dacă sunt ferestrele închise, dacă nu s-a stricat acoperișul, dacă n-au intrat animale prin curte. Mai trebuia să strâng frunzele și să pregătesc locul pentru zăpadă.
Am pornit mașina și am ieșit pe drum. Peisajul era frumos, cu câmpuri, păduri mici și sate cu garduri vechi. Toamna vopsise copacii în galben și portocaliu, iar frunzele căzute acopereau marginea drumului. Îmi plăcea această perioadă a anuluirăcoarea, liniștea, mirosul de foc de paie.
Când am ajuns lângă poartă, am văzut o mașină străină parcată lângă intrare. Un SUV gri stătea chiar în fața terenului meu. M-am încruntat. Cine putea fi? Vecinii aveau doar mașini vechi, iar una așa scumpă nu părea să fie de prin zonă. Am oprit, am coborât și m-am apropiat.
Prin gratii, i-am văzut pe Ion și pe mama lui, Mariana, mergând prin grădină cu un bărbat necunoscut. Am înghețat. Ce căutau ei aici? Dimineață, Ion spusese că merge să ajute un prieten cu reparații. Iar Mariana nu venise niciodată la cabanăse plângea mereu de dureri de cap și de articulații. Și totuși, acum umblau amândoi pe terenul meu, însoțiți de un străin în costum.
Ion arăta spre un colț îndepărtat al livezii, unde creșteau merii bătrâni. Mariana dădea din cap și vorbea cu entuziasm, iar bărbatul nota ceva într-un carnețel, privind evaluator în jur.
Aici puteți construi o casă, spațiul e larg, totul e bine amenajatspunea Mariana cu voce veselă.Vecinii sunt liniștiți, pădurea e aproape, râul la doar doi kilometri. Electricitatea e deja trasă, iar apa e din fântână, curată. Pământul e stabil, nu vor fi probleme cu fundația.
Ascultam și nu-mi venea să cred. Socra mea făcea reclame terenului meu ca un agent imobiliar, deși nu-i aparținea. Nici măcar nu venise vreodată aici!
Ion adăuga:
Da, actele le rezolvăm rapid, cumpărarea va fi fără probleme. Totul e în regulă, fără datorii. Prețul e negociabil, dar e corect.
Mi-am strâns pumnii. Sângele mi-a năvălit în obraji. Încercau să-mi vândă terenul pe la spate, fără să mă întrebe! Pur și simplu îl ofereau unui străin, de parcă era al lor.
Îmi aminteam cum, acum șase luni, Ion mă întrebase dacă nu vreau să vând cabana. Spusese că am putea obține o sumă bună, să ne cumpărăm un apartament mai mare, să ne mutăm din garsonieră într-unul cu două camere. Refuzasem. Terenul îmi era drag și nu voiam să-l vând. Atunci, el dăduse din umeri: Bine, cum zici tu. Și nu mai adusese vorba. Credeam că renunțase. Dar nualesese să acționeze pe ascuns.
Am deschis poarta cu zgomot. Toți trei s-au întors spre mine. Ion a pălit, Mariana a rămas cu gura căscată, iar străinul a ridicat din sprâncene.
Actele sunt doar pe numele meuam spus rece.Nu se va încheia nicio tranzacție.
Străinul a mormăit o scuză și a plecat repede, lăsând în urmă un nor de praf.
M-am uitat la Ion și Mariana.
Explicați-mi ce se întâmplăam cerut.
Ion a încercat să se justifice:
Doar îi arătam terenul unui cunoscut…
Unui potențial cumpărător! L-ai mințit că poți vinde ce nu-ți aparține!
Nu voiam să vând fără tine! Doar să văd dacă e interesat!
Atunci de ce vorbeai de acte și preț?
Mariana s-a amestecat:
Draga mea, noi voiam doar să facem ce e mai bine! Terenul stă nefolosit, de ce să-l păstrezi? Mai bine îl vinzi și cumperi ceva util!
Nu vă priv
