În această lună banii au dispărut de parcă nu ar fi existat, praf și dispar, Andrei își legă în pantofi, așezat pe un scaun de lângă ușă.
Ancuța dă din cap, tot ștergând praful de pe oglindă. Băiatul pornește un disc cunoscut.
Trebuie să tăiem din cheltuieli. Și tu ar trebui să te gândești să nu mai ajuți familia.
Mănușa cu cârpe rămâne suspendată în aer. Ancuța se întoarce încet spre el.
Serios? Asta e tot ce vrei să reduci?
Andrei își trage geaca, fără să ridice privirea.
Ce altceva?
Ușa din spate se închide cu un scârțâit slab.
Andrei pleacă așa, fără să mai rostească un cuvânt. În pieptul ei se ridică un val de revoltă, fierbinte și greu. Ancuța aruncă cârpa în găleată și intră în sufragerie. Bruno, labradorul imens al lui Andrei, stă în colț pe patul său, mare ca un leagăn pentru un copil. Câinele deschide un ochi, dă din coadă leneș și adoarme din nou. Ancuța îl privește și mânia crește cu fiecare secundă.
Cinci ani de căsnicie Cinci ani de buget comun, când nimeni nu se uită la cheltuielile celuilalt. Salariile lor erau cam egale ea contabilă la o firmă mare, el manager de vânzări. Mereu ajungea să plătească viața și și micile plăceri.
Andrei nu ține cont de bani pentru hobby-urile lui. Cățărare pe stânci de două ori pe săptămână cu antrenor personal 2500 lei. Box cu alt antrenor încă 1500 lei. Plus echipament pe care îl schimbă mereu. Plus Bruno hrană premium, vizite regulate la veterinar, toaletă, jucării pe care le dărâmă în două zile. În total ajunge la minimum 5000 lei pe lună.
Iar ea? Ajuta pe mama cu medicamente pensia e mică, pastila pentru tensiune scumpă. Sorei Natălci cu fetița Mădălina de la soțul ei a plecat anul trecut, aloca puțini bani. 35004000 lei pe lună. Și abonamentul la sala de sport 200 lei pe an, o sumă de glumă.
La început le ținea bine. Fiecare cheltuia pe ce credea el că e important. Dar anul trecut au luat un credit ipotecar pentru un apartament cu două camere în blocul de pe Bulevardul Unirii, Chișinău. Iar în acest an vânzările lui Andrei au scăzut, bonusurile au fost tăiate. Și ei au pierdut primele de performanță. Plata ipotecii încă se ducea, dar vacanța la mare sau telefoanele noi nu mai erau în discuție.
Acum o lună, Ancuța, cu grijă, a propus să reducă puțin cheltuielile personale. Andrei s-a supărat, s-a înfuriat ca un copil, dar a început să se gândească. Și acum a decis să taie doar cheltuielile ei.
Ancuța a luat telefonul să sune la soră, dar a renunțat. Nu avea rost să se streseze și mai mult. Mai bine să curețe munca fizică o liniștea întotdeauna.
Două zile s-au scurs în tăcere tensionată. Andrei a dat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ancuța își aduna mânia ca un bulgăre de zăpadă, împingânduo în față.
În a treia seară, la cină, Andrei a reînceput.
Ancuț, te gândeai la cheltuieli?
Acul a scârțit când a lovit farfuria. Ancuța i-a ridicat privirea.
De ce am să reduc cheltuielile doar din partea mea? Tu nu vrei să atingi cățărarea și alte distracții, nui așa?
E altceva! Andrei a pus farfuria jos. Eu cheltui pe mine, deci e comun. Tu doar muți banii în altă parte!
Comun? Ancuța a început să se strângă de respirație. Ce legătură am eu cu cățărarea ta? Și cât cheltui pe Bruno în fiecare lună, ţiai uitat?
E sănătatea mea! Și Bruno e membru al familiei!
Iar mama și sora mea cu copilul nu sunt membri ai familiei?
Ei nu sunt familia noastră!
Ancuța sa sprijinit pe spătarul scaunului, și-a împletit mâinile pe piept.
Bine. Vrei să fi fericit dacă încep să cheltui șaizecișapte de mii lei pe lună pe spa, cosmetică, masaje?
Andrei a sărit brusc, aproape că a răsturnat scaunul.
E sabotaj! Nu ai făcut așa niciodată! Vorbești așa doar din răutate! Am nevoie de sport, înțelegi? De nevoie!
Iar eu am nevoie să ajut pe cei dragi! Și încă cheltui mai puțin decât tine pe tine însuți!
E altceva!
Cum așa? Ancuța sa ridicat de la masă. Explică-mi de ce antrenorul tău de box e mai important decât nepoata mea, care are nevoie de manuale la școală?
Nu mă întinde! Cer să fim mai raționali cu cheltuielile!
Rațional înseamnă să economisesc doar eu?
Stăteau pe părți opuse ale mesei, ca niște boxeri pe ring. Bruno sa agitat, a venit la stăpân și a împins cu botul genunchiul.
Cheltuielile tale nu ne aduc nimic!
Și ale tale? Ce primește familia noastră din când te dai pe stânci ca un SpiderMan?
Andrei sa înroșit, sa întors și a plecat în dormitor, trântind ușa. Ancuța a rămas lângă masa cu cina ce se răcea.
A doua zi a sunat Nela.
Ancuț, știu tot. Andrei ma sunat.
Ce?
Ieri seară. Mia zis că aveți dificultăți și că nu vrea să ia de la mine bani. Neluța, nu te certa din cauza noastră. Vom găsi o soluție.
Nela, nu e vorba doar de bani. E principiu. Vrea să plătesc ipoteca, mâncarea, hobbyurile lui și Bruno, iar familia mea să se descurce singură.
Poate vă împăcați, să găsiți un compromis?
Ce compromis? Să devin servitoare gratuită?
După discuția cu sora, Ancuța a decis că nu poate continua așa.
Seara, la prima intrare în hol, la întâlnit pe Andrei.
De acum avem bugete separate.
Ce? Andrei nici măcar nu scoase geaca. Ancuț, nu fi proastă!
M-am săturat să discutăm. De acum fiecare plătește jumătate din ipotecă, utilități, alimente. Restul banii îi cheltuiește fiecare cum vrea.
Asta e nedrept! Întotdeauna am avut buget comun!
Era timpul să schimbăm.
Andrei a strigat, a zis că distruge familia, că nu e corect. Dar Ancuța a rămas fermă. A deschis un cont separat și și-a transferat salariul.
Prima săptămână Andrei a fost mândru. În a doua a început să se plângă că trebuie să economisească. La jumătate de lună banii iau luat focul a sărit două sesiuni de cățărare și a cumpărat hrană ieftină pentru Bruno.
Ancuț, nu vezi? a venit lângă ea când pregătea cina. Te comporţi ca un copil?
Mă comport ca un adult care își administrează banii.
Dar suntem familie! Ancu
Familie, dar nu înseamnă să-mi dai acces la banii mei.
Andrei a scrâșnit din dinți și a plecat.
A mai trecut o lună. Relația sa înrăutățit, nu vorbeau, dormeau în camere separate Andrei a ocupat canapeaua din sufragerie. Bruno rătăcea între ei, lătrând noaptea.
În ziua de salariu, Andrei a declanșat o ceartă.
Stop la acest circ! Să revenim la bugetul comun! Cum era înainte!
De ce? Ancuța își picta unghiile.
Mil lipsesc banii!
Redu cheltuielile.
Nu pot renunța la sport! E sănătatea mea!
Eu nu pot renunța la ajutorul familiei. Conștiința nu-mi permite.
Ce conștiință?! Andrei a țipat. Ești doar egoistă! Gândești doar la tine!
Ancuța sa ridicat încet, ia privit în ochi.
Eu, care împart cu cei dragi? Tu, care te gândești doar la mușchi și distracții ești altruist?
Nu-mi aduce nimic ce faci! Doar bani să transferi!
Ce aduce tine? Să te cațări și să hrănești câinele?
De ce mam căsătorit cu tine?
A luat valiza, a început să-și împacheteze lucrurile. Andrei a rămas blocat în prag.
Ce faci?
Mă mut la soră. Mă satur de toate astea.
Ancuț, stai, să vorbim liniștit
Despre ce? Miai zis că sunt inutilă. De ce vrei o soție inutilă?
A închis valiza și a trecut pe lângă Andrei, fără săl mai privească. Bruno a lătrat trist.
În apartamentul Natălcii, cu o cameră, era aglomerat Nela, Ancuța și micuța Mădălina. Dar era liniște. Nimeni nu cerea explicații despre unde se duc banii. Nimeni nu o numea inutilă.
După o săptămână, Ancuța a depus cererea de divorț. Andrei a sunat, a scris, a venit la Nela nu au lăsat să intre. A implorat să se întoarcă, promițând că totul se va schimba. Dar Ancuța era hotărâtă.
Apartamentul a fost vândut repede zona bună, renovarea proaspătă. Au împărțit tot, mobila, electrocasnicele. Bruno a rămas cu Andrei.
Ancuța și-a luat în ipotecă o mică garsonieră întrun bloc vechi, dar cochet, în Chișinău. Renovarea a fost doar cosmetică, dar nimeni nu-i bagă mâna în buzunar.
În prima lună după mutare, a dus-o pe mama la un sanatoriu promisiunea pe care nu o părăsise. A cumpărat Nelai și Mădălinei un notebook nou pentru școală. Pentru ea, abonament la un club sportiv cu piscină.
Seara, a savurat ceaiul ei preferat. Pe telefon, un mesaj necitit de la Andrei ceva despre că șia înțeles greșelile, că vrea să se schimbe. La șters fără să răspundă.
Garsoniera mică era doar a ei. Banii erau doar ai ei. Și acum îi putea cheltui cum credea de cuviință, fără să se uite la antrenamentele lui, la Bruno sau la părerea cuiva ceva spune ce e corect și ce nu.
