Știi, stau de vorbă cu tine ca și cum am bea o cafea împreună, și trebuie să-ți spun prin ce am trecut cu fratele meu și nevasta lui. Sunt căsătorită de vreo zece ani și stăm eu cu soțul meu într-un apartament cu două camere în Chișinău, pentru care încă plătim rata la bancă. N-avem încă copii, sincer nici curaj n-avem prea mult, vrem să ne punem pe picioare și să avem o oarecare stabilitate.
Fratele meu, Constantin, e și el însurat. Stau cu toții într-o garsonieră destul de mică și el muncește pe rupte, are două locuri de muncă și mai face și ceva pe lângă. Soția lui, Lenuța, nu lucrează deloc. În schimb, face copii ca la concurs! Au deja trei și Lenuța era însărcinată cu al patrulea, dar deja vorbea de un al cincilea!
Pe lângă toată nebunia cu copiii, mai au și credite pentru tot felul de electrocasnice. Eu și soțul meu îi mai ajutăm cum putem ba bani, ba cumpărături când și când. Doar că Lenuța a prins curaj prea mare: de multe ori nu cere, ci pur și simplu pretinde.
Și uite-așa trebuie s-o aducem cu picioarele pe pământ și să-i spunem nu se poate, dragă. Bineînțeles că se supără și ea, și Constantin, dar după câteva săptămâni iar bat la ușă cu altă rugăminte.
Ultima a fost de tot râsul sau plânsul, depinde cum o iei. Zice Lenuța, cu un aer de superioritate:
Fiindcă voi doi nu aveți copii și noi o să avem patru, ar fi normal să ne dați nouă apartamentul vostru.
M-am uitat la ea ca la poarta nouă:
Și noi unde să ne ducem? Să ne mutăm în garsoniera voastră?
Ea, convinsă:
Nu, că noi o s-o închiriem și voi veți sta cu chirie. Când plecați?
I-am zis clar:
Știi ce, du-te la un consult psihiatric! Ieși din casa mea!
Lenuța, jucând teatru:
Dacă nu ne dați apartamentul, eu pierd copilul și tu ești de vină.
Și, culmea, chiar a făcut o prostie chiar în aceeași zi, pe ascuns, că era deja în al treilea trimestru. N-am intrat în detalii, dar la două noaptea vine Constantin la ușă, mă ceartă de numai, că vezi Doamne, e vina mea tot ce s-a întâmplat.
Soțul meu, calm, îl ia, îl duce la baie, îi bagă capul sub apă rece de câteva ori să-l liniștească și apoi îl dă afară. Din clipa aia, pentru mine frate nu mai există.
Asta-i povestea mea, nu doresc la nimeni așa rude, dragă.
