Eliza era o femeie de 30 de ani care creștea un fiu de 8 anișori. Cu câțiva ani înainte, s-a îndrăgostit de Ion, cu care s-a căsătorit. Ion nu avea un loc de muncă stabil, cu toate acestea femeia spera că soțul ei își va găsi un job normal. Eliza lucra în calitate de casieră la un supermarket și avea un salariu mic. Îi ajungea bani doar pentru a achita serviciile comunale și pentru producte. Femeia se străduia să lucreze bine pentru a fi promovată și pentru a obține un salariu mai mare. Totodată, își ajuta soțul să-și găsească un loc de muncă și avea grijă de el. Îl trata cu înțelegere când acesta iarăși nu trecea interviul de preselecție și, din frustrare, dorea să se relaxeze și să bea un pahar de vin. Ei bine, omul nu-și putea găsi un post unde se va simți bine și unde va avea un salariu decent.
Au trecut trei ani de când cuplul s-a căsătorit, dar situația nu s-a mai schimbat. Chiar dacă Ion se angaja undeva, de fiecare dată ceva nu-i convenea și demisiona după ce lucra o lună-două. La acel moment, s-a dovedit că Eliza a rămas însărcinată. A fost o mare bucurie pentru ea, pentru că, după cum știți, fiecare femeie visează să devină mamă. Ea a născut un băiat și l-a crescut dedicându-se complet îngrijirii lui. Tânăra mamă avea o soră care avea deja doi copii mai mari. De aceea a fost ajutată cu haine pentru bebeluș, a primit și un cărucior, un leagăn și multe lucruri necesare pruncului. S-a bucurat și soțul de nașterea fiului său, dar nu putea nicidecum înțelege că acum va trebui să câștige și mai mult și să fie responsabil de familia sa.
Așa trăiau. Eliza primea alocații de la stat, care le cheltuia pe mâncare și scutece. Îi mai ajungea puțin și pentru o parte din serviciile comunale. Soțul ei putea să nu câștige bani timp de trei luni, iar chiar dacă primea un salariu, era o sumă foarte mică, astfel încât Eliza nu știa ce să cumpere de acești bani și cum să-i cheltuie, încât să aibă totul, și să nu rămână cu datorii. Când Adrian, fiul lor, avea doi ani, mama băiatului a decis să-și găsească un alt loc de muncă, nu mai dorea să fie casieră. Desigur, i-a fost greu să-și lase copilul pe seama altuiva, dar totuși a decis să se angajeze. Eroina noastră și-a dat fiul la grădiniță și s-a angajat într-un magazin de îmbrăcăminte pentru copii, care se afla în apropierea grădiniței. Era aproape de copil și avea un salariu normal.
Între timp, soțul Elizei a devenit un trândav, pierzându-și speranța de a-și mai găsi un loc de muncă normal. A încetat să mai caute. Soția își dorea foarte mult să-și păstreze familia și să nu se certe cu iubitul, îl mângâia și îi spunea că totul va fi bine. Au mai trăit așa încă patru ani, dar în cele din urmă Eliza nu a mai suportat și a încetat să-și întreține soțul. Ei au divorțat. Iată o istorioară despre un soț iresponsabil și o soție răbdătoare. Prin urmare, orice răbdare are limite.
