Bărbatul pleacă cu un valiză la mama lui.
În ce fond comun vorbești? se miră natural Mihai, de treizeci de ani.
Cum adică fond comun? întreabă Lăcrămioara, arătându-i un buget pentru întreținere, mâncare, spălat, curățenie. Cât de mulţi lei plăteşti lunar?
Mihai ridică din sprâncene, iar Lăcrămioara înțelege că niciun leu nu intră în cont.
Tot ce e rău în viaţa Lăcrămioarei se întâmplă în afara ei: bărbaţi nefideli, femei infidele, copii gălăgioşi, socri morocănoşi care torc la verișoare. În propria ei lume, totul e liniştit, fără nenorociri, şi chiar cu socra, nu se găsesc bătăi de cap.
Alţii se vinovăţesc singuri: trebuie să ţii soţul la lesă, să creşti copiii cu stricteţe şi să menţii distanţa politicos cu socrii.
Totul rămâne așa până când Lăcrămioara surprinde soţul la o prietenă, într-un loc nepotrivit la un moment nepotrivit. Se dovedeşte că şi casa poate fi un loc nepotrivit dacă vii în afara orei.
E grosolan, revoltat şi vicios. Efectul surpriză loveşte amândoi: niciunul nu se aştepta la aşa ceva. În acea clipă, Lăcrămioara pierde tot: familia solidă, soţul şi cea mai bună prietenă.
În seara precedentă, preparase păstrăv la cuptor, cu crustă aurie, pe un pat de morcovi și ceapă rumeniţi. Au servit o cină delicioasă, iar restul l-a lăsat lui Oleg pentru a doua zi; el e arhitect şi lucrează des de acasă.
Reţeta de păstrăv e explozivă: pe jumătate oră, peşte tăiat se marinează în muştar, maioneză, miere şi condimente, apoi se înveleşte în folie şi se coace, iar la final se rumeneşte pentru un crustă crocantă Oleg adoră!
La masă, prietena şi soţul ei mănâncă păstrăvul şi chicotesc. El poartă doar chiloţi, ea o cămaşă largă nu se vede ce poartă dedesubt. În dormitor, patul este dat peste cap, ca într-un film prost. Prietena roșește, iar soţul începe să mormăie: Aaici Tanya a intrat la tine şi tu nu ești aici!
Ea acceptă să aştepte. Lăcrămioara îi spune cu furie: Aşa fără chiloţi, aşa vei aştepta?
De ce fără chiloţi? Aici sunt slipuri! răspunde Oleg, dezvăluind că ştia despre trădarea prietenei.
Lăcrămioara intra în dormitor, strânge un teanc de lenjerie şi îl aruncă spre masa unde încă stă cuplul, cu peşte gras năpălit. Apoi, cu o replică scurtă şi aprinsă, le spune: Duvaţi acolo!. Părăseşte încăperea, iar din afară se aude zăpăceala. Ușa de la hol se închide brusc, iar Mihai intră să repare situaţia.
Cemai faci? Sincer, încă nu am strâns curăţenia de dimineaţă am venit cu planul de la birou! zice el.
Hai să ne despărţim, e prea cald! Şi totuşi, tu o aştepţi! spune Lăcrămioara tristă, privind cum trenul vieţii lui Mihai pleacă spre altă direcţie.
În loc să se împace, Lăcrămioara nu poate să ignore că dimineaţa a pus pătură pe perna ei, că aveau pături diferite şi că, când părăsea casa pentru muncă, el încă dormea. Acum, când intră în dormitor, pătură cade pe podea
Rezultatul: Oleg, după ce îi spune să meargă la pentru totdeauna, pleacă cu valiza la mama lui. Apartamentul devine al Lăcrămioarei.
Mama lui Oleg, o femeie cu inimă bună, îl primeşte cu drag. Încă o mamă, încă un bunic în drum spre fericire, apare la uşă cu valiza lui Oleg.
Toate acestea nu ajută la formarea unei noi celule sociale. Începe un scandal: Cum ai putut, nenorocită?
Însă ea nu se mai pesează, căci ea şi-a pierdut respectul. Socrii primesc și ei sfatul de a pleca, mână în mână cu fiul.
După divorţ, Lăcrămioara nu poate privi bărbaţi mai mult de un an, simţind un fel de greață. Fericirea copilului nu a venit au trăit împreună două ani, iar la despărţire avea doar 24 de ani.
Timpul trece şi ea începe să se dezgheţe. Îl întâlneşte pe Dima, cu un an mai tânăr, care devine al doilea ales. Relaţia lor trece în faza intimă în propria ei garsonieră; Dima rămâne uneori peste noapte. El vrea să se mute lângă ea permanent.
Ne iubim, vrei să te trezeşti şi să adormi lângă mine, iepuro! spune el. Lăcrămioara nu e pregătită. În căsnici fericite, unul bâzâie în somn şi celălalt nu aude, dar ea aude tot.
Dima sforăie ca un tăietor, iar când se întinde pe ea, îi aruncă picioarele peste corp, încercând să apară în postura unei balerine. Lăcrămioara nu doarme aproape deloc în acele nopţi.
După două nopţi, el cere să locuiască permanent la ea. Lăcrămioara simte iritaţie: Dacă nu poţi să doarmim o noapte, cum să rămânem împreună? Refuză săl lase să se cazeze, iar el pleacă cu rucsacul său.
Apoi apare Mihai din nou, la şase luni distanţă. E bun la culcat, dar nu ştie să facă treburile casnice; mama lui la învăţat doar cum să mănânce. Vaţa şi vasele rămân murdare, iar el nu ştie să pornească maşina de spălat. El se califică ca un rentier, trăind din chiria unei garsoniere pe care o închiriază părinţilor lui.
Primeşte aproximativ patruzeci de mii de lei pe lună, dar îi cheltuie pe sine şi pe dorinţe personale, restul merg la alimente şi alocaţiuni pentru copilul său.
Lăcrămioara îi cere să pună în comun cheltuielile: În ce fond comun? Ce contribuţii lunare plăteşti pentru întreţinere, mâncare, spălat, curăţenie? Mihai, de treizeci de ani, se miră: În ce fond comun? Lăcrămioara răspunde: În cheltuielile de întreţinere, mâncare, spălat, curăţenie. El nu ştie să răspundă, aşa că Lăcrămioara înţelege că nu va contribui deloc.
Aşa că, nu vrei să te căsătoreşti? întreabă Mihai. Şi tu îmi propui să mă căsătoresc? răspunde ea. Da, dacă ne apropiem! explică el. Cuvântul dacă arată că nu se vor apropia.
Mihail dispare din viaţa ei, spunând Eşti rea! iar ea răspunde La fel ca prima soţie sau chiar mai rea?. Apare apoi Slav, un bărbat fermecător şi, spre surprindere, alcoolic. Trăiesc împreună, el câştigă bine şi se descurcă la treburile casnice: spală geamuri, aspiră, şiră rufele la uscat. Lăcrămioara este încântată.
Dar Slav dispare: a depus cererea de divorţ înainte de nuntă, astfel nu a cheltuit niciun ban. Socrii lui sună, plângând: Primeştel înapoi, te rog! Lăcrămioara nu se mai pesează, căci nu ia dat niciun motiv să se supreze.
La treizeci de ani, Lăcrămioara devine frumoasă şi atrăgătoare; mama ei o sună zilnic: Când vor veni nepoţii? Prietenele se întreabă cum poate fi singură. Lăcrămioara spune că nu există candidaţi demni.
Ea adoptă o pisică, o mică Muşka. Muşka devine confidenţa ei, ascultă fără să judecă, numai cu un simplu miau. Psihologii recomandă așa ceva.
Lăcrămioara se îndrăgosteşte nebuneşte de Valeriu Ionescu, proprietar al mai multor farmacii, bogat, independent, fără copii. În curând devine o prinţesă a oraşului, pregătită pentru o nuntă fericită. Mama ei se bucură: Nepoţii vor veni curând!. Prietenele sunt curioase: Cum poţi fi atât de frumoasă şi deșteaptă?.
Lăcrămioara, fericită, o să se căsătorească cu Valeriu. Îşi pregăteşte invitaţii la cină în apartamentul său spaţios din centrul Chișinăului. El promite să o mute în noua lui locuinţă. Cina este uşoară, plină de glume, atingeri fine şi promisiuni: Îţi voi oferi o stea!. El chiar vrea să îi ofere stele şi bijuterii scumpe.
În timp ce merg spre toaletă, Valeriu loveşte cu piciorul pisica Muşka. Nu o răneşte, nu-i rupe pantofii, nu o zgârie, doar îi trece prin drum. Lăcrămioara rămâne şocată. Piciorul nu doare, dar jignirea este mare pisica nu suferă, dar gestul strică totul. Bărbatul se întoarce şi zâmbeşte cadacă ar fi normal să loveşti o pisică.
Lăcrămioara spune: Aşa că totul sa terminat din cauza unei pisici?. Valeriu răspunde: Atunci relaţia noastră e ca o pisică sub coadă?. El râde de propriul său umor.
Lăcrămioara înţelege că nu îl va convinge pe Valeriu. Nu are rost să explice unui bărbat de patruzecicinci de ani că nu trebuie să loveşti pisici. El pleacă, jurând: Nu mam gândit că vei fi atât de! Îţi dau înapoi cadourile!. Lăcrămioara îi închide ușa, aruncă pe scară un palton din blană şi două inele.
Ai stricat viaţa, fetu! spune bunica. Trebuie să ai copii, nu o pisică!. Fetul răspunde: Astăzi poţi naşte până la pensie, iar dacă reuşeşti, şi tu poţi! Bunica adaugă: Dacă iubeşti vişinele, învaţă să sugi sâmburii!. Aşa spune înțelepciunea de la bazar.
Lăcrămioara începe să filtreze căutările pentru un viitor soţ şi tată. Unii spun că este doar o căutare de dezastru. Ea îşi bazează totul pe sentimente, ca o actriţă renumită din Moldova. Dacă ai înălțimea scăzută, nu vorbeşti.
În final, alege pe Nicolae, un bărbat de patruzeci de ani, divorţat, atrăgător şi nu sărac. Nu are obiceiuri rele, ajută la treburile casnice, scoate gunoiul, merge la magazin. Nu e un butoi de miere, ci are o mică coroană de smoală. Nu e perfect, dar poate să nu lase o baltă de apă în baie. Nu sforăie foarte tare, dar uneori creează o mică baltă, motiv de poezie.
Nicolae se împrieteneşte cu Muşka, iar pisica îl aprobă. Asta e un punct în plus. Mama lui spune că în curând va fi bunică testul de sarcină arată două linii. Lăcrămioara, intrată în baie, vede o baltă mică pe pardoseala de gresie, o şterge şi, scuipând sâmbure, strigă spre ușa deschisă:
Vin curând! Nu o lăsaţi pe Muşka să se plictisească fără mine!
