M-am căsătorit a doua oară. Nu aveam copii de la prima mea căsătorie și nu am locuit un timp îndelungat cu fostul meu. Nu pot spune același lucru despre al doilea meu soț – Ștefan, acesta are un fiu deja din prima căsnicie.
M-am întâlnit de câteva ori cu micuțul Cezar, deoarece soțul meu încerca să ajute fosta familie cu tot ce putea. După doi ani de viață împreună, am realizat că nu vreau deloc copii. Ștefan nu era împotrivă, deoarece îi era de ajuns un singur fiu din căsătoria anterioară.
Aveam planuri grandioase pentru viață. Plănuiam să plecăm foarte curând într-o călătorie în jurul lumii, petrecând câteva luni pe un transatlantic, iar apoi stabilindu-ne într-un oraș mic și însorit din Italia.
Desigur, înainte de a se muta într-o altă țară, Ștefan a vrut să-și ia rămas bun de la fiul său și să-și vadă fosta soție. Nu am vrut să merg cu el, am decis că va fi mai bine dacă o face el însuși, deoarece este tatăl lui Cezar. M-am gândit, lăsa-l să petreacă timpul cu cel mic pentru ultima oară, ca o adevărată familie.
Nu îmi făceam griji, deoarece știam, că Irina, fosta lui soție, și-a aranjat viața personală. Ea a cunoscut un bărbat care îi va lua poziția lui Ștefan de soț și tată.
Totul s-a întâmplat foarte repede. Seara târziu am primit un apel de la un număr necunoscut. Din acel apel am aflat că Ștefan a nimerit într-un accident cu fiul și soția lui, în timp ce se întoarceau acasă de la restaurant.
Irina și Ștefan au decedat pe loc. În viață a rămas doar fiul lor. Cel mai important este faptul că acesta nu are bunici, Cezar avea doar mamă. Acum îl așteaptă orfelinatul.
Pregătesc toate actele pentru adoptare. Nu știu de ce fac asta, dar vreau ca o parte din iubitul meu să fie mereu cu mine. Îi voi înlocui familia lui Cezar.
