Soția mea, Maria, m-a părăsit acum un an pentru o altă femeie, iar când a avut un accident, mama ei, Ioana, mi-a spus că trebuie să o readuc în familie.
Maria a plecat din viața noastră spunându-mi simplu că a întâlnit o altă femeie pe care o iubește și că eu nu am fost niciodată cu adevărat iubită de el. A susținut că s-a săturat de mine și că probabil nu m-a iubit niciodată. Acum, a zis, are sentimente adevărate și vrea o familie reală.
Nici măcar nu s-a gândit că eu nu mai puteam lucra, că fiul nostru cel mic, Vlad, avea doar un an și jumătate. Băiatul mai mare, Radu, mergea la grădiniță, iar noi abia ne strângeam de zile. Singura mea rudă apropiată era sora mea, Elena, care locuiește în București.
Nu-ți face griji, o să te descurci, mi-a spus mama Mariei. Apartamentul îți aparține, deci vei avea tot un acoperiș deasupra capului. Fii mulțumit că fiul meu îți plătește pensia.
Da, el plătea exact un sfert din salariul său oficial, în lei.
Maria nu a depus cererea de divorț și eu nu am avut timp să mă ocup de asta. Două copii mici, un job de la distanță ca să aduc puțini bani în casă totul era o povară grea.
Mama Mariei venea să viziteze nepoții o dată pe lună și, uneori, aducea cu ea niște fructe de la piață.
Tatăl copiilor nu se implica deloc în creșterea lor. A zis că acum va avea alți copii cu alta.
Așa am trăit un an întreg, eu și copiii, luptând să ne ținem de cap.
La sfârșitul anului s-a deschis un loc la grădiniță și Vlad a fost înscris. Am putut să revin la muncă și lucrurile au devenit puțin mai ușoare.
Andrei, se va naște curând copilul Mariei, a exclamă mama Mariei la telefon, cu bucurie. Grăbește-te cu divorțul, nu vreau să am un nepot născut în afara căsniciei.
Am aflat că prietena Mariei era în a opta săptămână de sarcină, așa că am depus cererea de divorț.
O săptămână mai târziu, Maria a avut un accident de mașină. Îi plăcea viteza și manevrele riscante și de data asta a avut ghinion. Mașina pe care o cumpăraserăm în timpul căsniciei a fost distrusă total, iar Maria a ajuns în spital cu multiple răni. Cei mai rău a fost că medicii nu aveau speranță că va mai putea merge vreodată.
Mama Mariei a plâns la telefon. Am simțit compasiune pentru ea, căci Maria era încă soția mea. Dar cererea ei m-a surprins:
Trebuie să o aduci pe Maria din spital și să ai grijă de ea, mi-a spus.
Eu? De ce eu? am exclamat, șocat.
Ești soțul ei, încă nu sunteți despărțiți legal, a replicat ea. Fosta ei iubită a întrerupt sarcina. Nu vrea să aibă un copil cu un tată cu handicap. Iar tu, ca soție, ești responsabilă!
Divorțul nu fusese încă definitiv, pentru că judecata fusese amânată din cauza spitalizării.
I-am explicat mamei Mariei că obligațiile mele de soț s-au terminat când fiul ei ne-a părăsit fără să se uite în urmă. Un an întreg a ignorat pe mine și pe copii.
M-a părăsit, ne-a trădat pe mine și pe copiii noștri, am spus. Faptul că nu suntem încă despărțiți e o întâmplare nefericită, pe care o voi rezolva curând. Maria încă are mama ei, care o iubește nespus.
Tu te aștepți să am grijă de fiul meu? a întrebat mama Mariei. Am terminat cu el când era copil. Acum e treaba soției! Ești inimă rece și nerecunoscătoare. Îi voi spune nepoților mei că le-a părăsit tatăl când a fost rămaș.
Acum se pare că eu am părăsit-o nu ea pe noi, acum un an!
Mama Mariei a luat-o pe Maria din spital. Se refacă încet, iar medicii nu mai sunt atât de pesimiști. Divorțul nostru a fost încheiat în cele din urmă.
Între timp, fosta mea soacră povestește în toată Chișinăul:
Acum trebuie să am grijă de fiul meu bolnav! Soția lui l-a abandonat și copiii, ce femei sunt acestea! Cât timp bărbatul e sănătos și câștigă bani, e bine primit. Dar când devine handicapat, e aruncat!.
Și știți ce? Mulți sunt de acord, clătind din cap cu compasiune. Dar a fost Maria cea care m-a părăsit când era sănătoasă.
Prietenul meu îmi recomandă să vând apartamentul și să mă mut undeva departe. Sora mea din București mă invită la ea. Cred că voi face așa.
Ce mi-ați recomanda să fac?
