Soțul meu lucrează, dar eu plătesc totul.
Mă întrebați cum am ajuns aici, cum am acceptat așa ceva. Vă răspund: toate femeile care iubesc, sunt oarbe. Și eu am fost oarbă. Toată viața m-am străduit, am învățat. Mama mi-a spus mereu, de când eram mică, că dacă vreau o viață bună, trebuie să muncesc din greu. Mi-a mai spus că o femeie trebuie să fie puternică și independentă, ca să se poată descurca singură dacă ceva se întâmplă.
Se pare că acest ultim sfat mi-a jucat feste. Când ieșeam cu bărbați, eram mult prea independentă, iar puțini bărbați voiau să iasă cu mine. Pe vremea aceea, cei mai mulți căutau o femeie delicată, pe care s-o protejeze, să-și arate bărbăția. Eu aveam grijă de mine.
Apoi am început să mă dedic doar muncii. Am rămas domnișoară până la 35 de ani, când l-am cunoscut pe Radu. Avea aceiași vârstă ca mine. M-a surprins că accepta independența mea. Nu insista niciodată să mă ajute, dacă îi spuneam că pot face singură. Nu mi-a dăruit niciodată flori sau să-mi șoptească dulci nimicuri, pe care oricum nu le suportam. Lângă el eram mereu parteneră egală. Ar fi trebuit să-mi dau seama ce cost va avea această egalitate, care nici măcar nu era egală.
Ne-am căsătorit și a început să locuiască la mine. Radu nu avea apartament, stătea cu mama lui. Eu nu am vrut să stau cu soacra auzisem destule povești, și nimic bun nu reieșea din ele. Prima lună, Radu nu mi-a dat niciun leu din salariul lui: zicea că trebuie să achite o mică datorie făcută pentru operația mamei.
Nu i-am zis nimic, am fost înțelegătoare. Suntem familie să termine cu creditul, apoi vedem noi împreună. Dar, și după șapte luni, tot nu termina să achite. Mereu repeta că are salariu mic, că i-au scăzut orele de lucru, sau altă scuză. Eu plăteam mâncarea, utilitățile, totul. Apoi a început să-mi zică că strânge bani ca să cumpere o casă la țară, să plecăm undeva, de exemplu, în vacanță.
Dar timp de cinci ani nu mi-a arătat niciodată vreun extras de cont. Suntem familie… Apoi ne-am certat. Cum să-l întrețin de cinci ani? Nu e normal. S-a făcut bagajul și s-a dus la mama lui. Da, așa pur și simplu. După trei zile, n-am mai răbdat și l-am adus înapoi. Și iar, aceeași poveste. Nu-mi dă niciun ban pentru nimic. Sunt obosită. Vreau să cheltui lei pe mofturi de femeie, dar nu am bani totul se duce pe familie. Ce să fac? Să divorțez? Se va schimba vreodată?
