Sunt pensionară cât timp vindeam covrigi, au încercat să mă păcălească.
Stăteam eu liniștită la taraba mea cu covrigi pe colț, acolo unde mă găsește lumea zi de zi când vin spre mine doi bărbați. Frumușel îmbrăcați, ce să zic… Costume, cravate, servietă de piele. Din ăia care par șefi mari, dar ce să vezi, le licărește ceva dubios în privire de la o poștă.
Bună dimineața, doamnă mi-a zâmbit unul larg, ca un agent de vânzări care te păcălește cu politețe și apoi îți urează zi bună. Dumneavoastră sunteți proprietara acestei gherete?
Eu sunt, dragă. Vreți să vă pun câte un covrig? Sunt calzi, proaspăt scoși.
Nu, nu pentru asta suntem aici. Taraba dumneavoastră e într-o zonă cu interes comercial ridicat și trebuie să vă aranjați actele.
Aici mi-a sunat clopoțelul. Dar m-am făcut naivă, ca să văd ce mai încearcă.
Of, mamă dragă, arănjați Eu abia îmi aranjez glicemia pe zi. Diabet, hipertensiune, iar zilele trecute mi-a zis doctorul că și colesterolul îmi zburdă până la stele. Aveți și dumneavoastră colesterol? Că pot să vă zic ce pastile iau eu dacă sunteți curios
Doamnă, trebuie doar să semnați aici a încercat să mă întrerupă unul.
Să nu faceți una ca asta, nu-i frumos să întrerupi o persoană în vârstă! Cum ziceam, de la pastilele astea mă umflu toată, ca baloanele de la bâlci. Și fata mea, săraca, divorțează… A luat un bărbat cam neisprăvit, fix ca primul meu soț, Dumnezeu să-l ierte… și la viață și la moarte tot același a fost…
Celălalt deja devenea nervos și scoate niște hârtii.
Doamnă, e vorba de o amendă de douăzeci și cinci de mii de lei și…
Douăzeci și cinci de mii?? Of, dragă, eu abia mă adun să plătesc chiria! Știți cât costă gazul? Dar lumina? Nepotul meu cel mic, care se visează veterinar deși e încă la liceu îmi tot spune: Bunica, nu mai lăsa boilerul pornit non-stop!. Dar, la vârsta mea, fără apă caldă nu pot, mă dor toate oasele…
Vă rugăm, ascultați-ne…
Nu, voi ascultați-mă! Știți cum e să vinzi covrigi la 68 de ani? Pensia mea nu-mi ajunge nici pentru medicamente. Am artroză genunchi, mâini, gât… Nu dorm de durere. Dar eu sunt aici zi de zi ploaie, ninsoare, caniculă. Dacă nu ies, n-am ce mânca. Și acum să plătesc douăzeci și cinci de mii? Mai bine cad aici pe loc și vă dau bătăi de cap.
S-au uitat lung unul la altul. Îi apucase transpirația rece.
Putem… putem face plata în rate…
Rate? Eu am rate la bancă, la farmacie, la magazin. Chiar și la vecina pentru măseaua asta. Știți cât costă o măsea? Trei mii de lei! Și asta la stat!
Unul deja băga hârtiile la loc.
Stați că n-am terminat! Sora mea e la dializă. Știți ce înseamnă? Trei ori pe săptămână, câte patru ore la aparat. Un chin. Casa de asigurări nu acoperă totul. Ne strângem frați, surori, punem mână de la mână, eu de la covrigi dau câte 100 de lei lunar. Și acum vine amenda? Pentru ce? Eu am toate actele. Am avize de la primărie, sunt înregistrată, plătesc impozite puțin, că nu câștig mult. Am și carnet de sănătate. Vreți să vi-l arăt?
Am scos portofelul plin de hârtii și acte.
Poftim! Autorizația e valabilă până la anul. Semnată, ștampilată! Și voi din ce departament ziceați că sunteți, mai exact?
Deja o luaseră cu pași mărunți înapoi.
A, n-ați zis? Interesant. Să știți că, deși sunt pensionară, nu-s proastă. Înainte să vând covrigi, am lucrat 35 de ani la Primărie chiar la Serviciul de Avize. Știu exact cine poate să ceară și ce, și sigur un inspector adevărat nu umblă cu costum ieftin și nu cere bani cash, fără chitanță.
Și să mai știți ceva pe colț acolo e cameră de supraveghere. Și ginerele meu e polițist. El mi-a găsit locul, fix pentru liniștea mea. Să-l sun? E la trei străzi distanță.
Cred că aproape au luat-o la fugă.
Nu, doamnă, s-a produs o neînțelegere…
Luați, dragă, covrigi la pachet! am strigat după ei Să vedeți că n-am suflet rău!
Clienta mea fidelă râdea cu lacrimi.
Jumătate de oră i-ai ținut acolo să-ți asculte povestea!
Să știi că jumătate era minciună. N-am diabet, fata e bine-mersi, sora și mai sănătoasă. Dar ăștia cred că, dacă ești bătrână și săracă, nu ai minte!
Și ginerele polițist?
Aia-i adevărată. Și camera. Și actele alea mai ales! Pentru că una-i să fii săracă, și alta-i să fii prostuță. Vând covrigi pentru că pensiile-s cum sunt, nu pentru că nu știu aritmetică.
Am pus covrigii obișnuiți, de data asta cu extra zahăr, și mi-am văzut liniștită de zi.
Dar ziceți și voi sărăcia te face neajutorat sau până la urmă, școala vieții și istețimea fac de zece ori cât orice diplomă?
