EU, CADOU PENTRU MINE ÎNSĂMI
Lenuța Sandu o femeie frumoasă, cu ochi albaștri ca cicoarea și păr castaniu, trecută puțin de cincizeci de ani, încă cu forme atrăgătoare, deși ușor predispusă la rotunjimi stătea la fereastra suitei unui hotel de lux din Mamaia, sorbea lichior de nuci și se perinda prin toate gândurile:
Uite la mine Am ajuns. Divorțată la vârsta mijlocie, singură într-un hotel pentru îndrăgostiți. Noroc că măcar stau în apartament luxos, nu la motel cu vedere spre parcare ar fi fost mult prea rușinos.
Avea convingerea că romantismul a apus demult, cam de vreo douăzeci de ani, pe undeva odată cu ultimele trântiri de uși și adolescența copiilor. Din când în când mai apărea câte un bărbat în viața ei, dar toate se terminau cu dezamăgiri la marginea depresiei, așa că hotărâse: relațiile nu-s de ea.
Dar apoi a apărut El un cavaler virtual. Mesajele lui o făceau să-i ardă obrajii și să-și îndrepte spatele fără să-și dea seama. Ar fi vrut să le imprime și să le pună pe frigider, numai bune de recitit și ca să stea departe de ușile lui. Uneori Lenuța credea că admiratorul ei ori frecventează un cenaclu literar, ori are prea mult timp liber.
A redevenit Lenuca. Și-a cumpărat o rochie care făcea colegele să cotcodăcească de invidie, un sutien mai scump decât un bilet de avion Chișinău-București și s-a înscris la sală. Făcea genuflexiuni de parcă soarta omenirii depindea de fiecare repetare.
Dacă mor mâine de la atâtea genuflexiuni, să mă îngropați în rochia asta. Să-și roadă fostul coatele, glumea ea sec cu prietenele.
Întâlnirea a avut loc. Și a ieșit grozavă. Detaliile rămân nespuse. Destul să zic: mi-era dragă oglinda după, căci acolo se reflecta o Lenuca întinerită și fericită.
Dar a doua întâlnire nu s-a legat. Au ales pentru randevu, ca să fie romantic, un orășel la malul Mării Negre. Lenuța a făcut planuri, s-a pregătit, a avut emoții, dar el în ultimul moment a făcut criză de tensiune și iat-o pe Lenuța singură, într-un hotel, într-un oraș străin. Clar, stresurile nu mai trec fără urmă. Parcă soarta îi făcea cu ochiul: Tanti, nu exagera!
Lenuța s-a așezat la fereastră cu paharul de lichior și a încercat să raționalizeze:
Și ce? Ce o să le spun nepoților? Buni, cum ți-ai trăit a doua tinerețe? În parcarea aeroportului, așteptând un bărbat cu pastila de tensiune. Romantic, ce să zic!
Dimineață s-a dus la spa și a hotărât: Gata, draga mea. De azi, sărbătorim doar pentru tine. Profităm la maxim! La spa i-au spus că pielea îi strălucește. S-a privit în oglindă și a recunoscut: strălucirea e mai mult de la uleiuri decât de la tinerețe.
Turul orașului a fost minunat. Ghidul, un domn înalt, cu păr alb și voce catifelată. Alături de ea sporovăia o babă în trening, dar Lenuța îl asculta doar pe el. El povestea despre luptele medievale, iar în gândul ei se derula altceva: bărbații s-au luptat veacuri la rând pentru orașe, femeile pentru atenție. Echilibrul, în esență, rămâne.
Trebuie neapărat să încercați ștrudelul a zis ghidul, ducând grupul în cea mai grozavă cofetărie din oraș, privind-o direct în ochi.
Ștrudelul a fost dumnezeiesc. Atât de bun, că era cât pe ce să se îndrăgostească din nou însă de foietaj cu mere. Până la urmă, pe ștrudel te poți baza mereu, pe bărbați mai vedem, a ridicat ea sprânceana.
A urmat shoppingul: un pandantiv de chihlimbar și o rochie turcoaz ce-i contura sânii atât de tare, că îi făcea cu ochiul sieși în oglindă. Atât de îndrăzneață, încât nu era sigură că va avea curaj s-o poarte. De fapt, n-a oprit-o nimic.
În avion, Lenuța s-a uitat pe hublou și a oftat: orașul se topea sub ea, așa cum și așteptările romantice se evaporau încet.
Ei, și? Poate se vor întâlni iar, poate nu. Viața, slavă Domnului, nu se oprește aici.
Urmează garderobă nouă, două vacanțe și, poate, încă un ștrudel. Cu sau fără bărbat.
Iar dacă fără, măcar cu o cupă de înghețată de vanilie, a zâmbit ea și a adormit liniștită.
