Gata, îţi dau afară, divorțăm și, abia apoi, o să curăț casa! Şi atunci, poate, mă voi căsători din nou cu tine! exclamă Ioana, cu vocea tremurândă de furie.
Vai, draga mea! Hai să nu luăm decizii drastice! zâmbi Costache, în timp ce stătea la calculator. Eu stau aici, nu fac nimic, nu?
Exact! Nu faci nimic! Şi dacă nu mă ajuţi, mă bucur că mă laşi să nu-ţi intrerupi maratonul de la tastatură! răspunde Ioana.
Unde te deranjez eu? întreabă el, încurcat. Mă încolăcesc ca o şoarecă lângă monitor și nu dau semnal la nimic!
Ceaşca! arătă Ioana spre masa de lângă tastatură.
E pentru ceai! replică Costache.
Şi cealaltă, cea de sub monitor? tonul ei era evident iritat. Am strâns toate ceştile tale încă de dimineaţă!
E cafeaua pe care n-am terminat-o! zâmbi Costache. O voi termina, nu-ţi face griji! Îmi place cafeaua rece la fel de mult ca cea fierbinte chiar mai mult! Şi apoi, ca un bărbat cinstit, le voi duce eu în bucătărie!
Serios? întrebă Ioana, sceptică.
Serios, serioasă! confirmă el. Şi le spăl eu, dacă e nevoie!
Aş vrea să cred, dar experienţa îmi spune că minţi! spuse Ioana cu hotărâre. Termină cafeaua şi dă-mi ceaşca!
Dar eu beau ceai, ezită Costache. Nu vreau să amestec…
Ioana oftă adânc și se apropie să verifice câtă cafea mai rămâne în ceaşcă. Dacă ar mai fi trei picături, poate ar fi de ajuns să le sacrifice.
Costache, te prefaci? exclama Ioana. Ceaşa nu e doar goală, dar şi resturile de cafea s-au uscat! Ce vei termina?
Serios? rămase mut Costache. Ce uscat în apartament! Ieri era încă cafea! Ar trebui să cumpăr un umidificator!
Ce să cumpărăm ca să te convingem să faci curățenie? Ioana se sprijini de spătarul scaunului pe care stătea el. Ce vei face, să nu te baţi? îi strigă la ureche. Costache! Ce e asta?
E o ceaşcă de apă! răspunse el. Nu-mi permiţi să aduc o sticlă aici, așa că mă descurc cu jumătăţi de pahar!
Pentru că sucul carbogazos este pentru toţi, nu numai pentru tine! replică Ioana. Şi dacă pui o sticlă lângă tine, o vei termina în curând! Şi prea mult suc carbogazos e dăunător!
Deci ceaşa! concluzionă Costache.
Ioana înţelese că va trebui să adune din nou toate ceştile lângă calculator. Curățenia nu se termina, avea încă de lucru. Când ieşi din încăpere, observă o postură ciudată a soţului.
Fără să stea pe gânduri, se întoarse, trage de braţul scaunului şi îl trage în afară pe Costache aflat pe loc.
Cum miroase divorţul! lătră ea.
E doar un biscuit, răspunse Costache cu o faţă inocentă.
Nu e pe farfurie, e pe genunchi! Şi firimiturile sunt pe podea! Eu abia am terminat de aspirat! ridicând vocea la fiecare frază, Ioana era pe muchie de cuţit.
Le curăţ! mulțumi Costache.
Încercă să ridice biscuitul de pe genunchi, dar acesta alunecă în mod trăsnit pe podea şi se sparge în mii de bucăţi.
Costache închise ochii, aşteptând să apară o mătură, o cârpă, un mop sau chiar aspiratorul, dar execuţia nu venea. Deschise un ochi.
Ioana, așezată pe canapea cu capul în mâini, exclamă:
Sunt extenuată de toate astea! În casă locuiesc patru persoane, dintre care doi sunt copii!
Dar cel mai mult gunoi îl laşi tu, bărbatul adult, independent, nu prea prost! Ar trebui să dai un exemplu! Eu mereu mă chinui să te urmăresc! Ceşti, farfurii, platouri, hârtii de bomboane care în mod misterios apar între pernele canapelei!
Firimituri perpetue pe masă! Nu au apărut gândaci de când ne mutăm?
O să cumpăr un creion de colorat, Mărgărit, spuse Costache cu voce scuzată, dar Ioana nu-l auzi.
Chiar şi când arunci gunoiul, nu reuşeşti să-l bagi în coş! E atât de greu să verifici dacă a căzut sau nu? Dacă nu, bagă-l în coş! Spatele nu se va rupe dacă te apleci şi ridici!
Ioana îşi lăsă mâinile jos şi îl privi în ochi:
Şi acea ciocolată pe care ai ascuns-o sub pernă? Nu îţi voi ierta niciodată setul de lenjerie! A fost preferata mea!
Costache roşi. Se simţea ruşinat și, totodată, amar că fericirea Ioanei depindea de el.
Ioane! strigă el. Ioaniţa!
Furia ei se transformă în hotărâre:
Într-o săptămână plec în concediu! Trei săptămâni! Şi vom merge cu copiii la mama mea! Dacă, când ne întoarcem, apartamentul va arăta ca o porcarie, divorțăm!
Nu mai pot suporta! Din cauza ta termin curăţenia şi încep alta imediat!
Costache privea cu groază.
Şi acum, curăţă vasele! Şi mătura resturile de biscuit! Te rog!
Costache îndeplineşte ceea ce Ioana îi ceru. Nu credea că pleacă cu copiii trei săptămâni. Gândea că doar o sperie!
Şi plecă! Arăta chiar biletele de întoarcere, cumpărate în avans. Trei săptămâni de singurătate mândră îl aşteptau. Perspectivele îl înspăimântau.
Singurul lucru pe care Ioana îl făcu înainte de plecare a fost să pună totul în ordine şi să avertizeze:
Dacă nu se schimbă, poţi să ceri divorţul! Gata, răbdarea mea a explodat!
***
Bărbaţii au o concepţie ciudată despre curăţenie.
Unii se asigură că totul este steril, nu doar că cer acest lucru, ci şi ştiu cum să-l menţină.
Însă, în majoritatea cazurilor, curăţenia nu figurează printre priorităţi. Şi totuşi, curăţenia e un concept elastic.
De exemplu, o hârtie căzută, dacă nu te deranjează, poate aştepta până la curăţenia planificată. Sau, cu o picătură de noroc, o împingi sub canapea.
Praful de pe televizor se şterge doar când lumina soarelui îl face vizibil, iar pe el poţi scrie mesaje de dragoste.
Şi nisipul de pe podea, dacă porţi papuci, nu deranjează, cu excepţia cazului în care aluneci.
Despre farfurii, căni, furculiţe, linguri şi tigăi care aşteaptă la chiuvetă, nu e de vorbit.
Ce rost are să te deprindeţi de curăţenie doar pentru un singur motiv? Mai bine aduni totul şi apoi te apuci cu o misiune Herculeană nu o simplă spălare, ci un adevărat erou!
Cât despre lucrurile puse la loc greşit, discuţia se poate duce până la sfârşitul vieţii! Poate că articolul şi-a schimbat adresa? Şi pantaloni pe scaun sunt exact unde trebuie! În dulap, vor plictisi!
Costache era exact din acea masă mare de bărbaţi cu atitudine aparte faţă de curăţenie. Pentru Ioana, el era porc de baltă!
Totuşi, Costache ştia să gătească, să repare şi să facă treburi fără să i se ceară. Era la cum nu, în funcţie de chef.
Problema era să alinieze dorinţele cu realitatea.
Vroia să spele aragazul, dar Ioana în şir de oala deja fierbea! Nu poţi interveni, iar altă parte a muncii nu îţi atrage atenţia.
În al treilea rând, Ioana îl forţa să se implice chiar şi când nu avea chef. Şi când starea lui de spirit nu era de partea lui, nu aveau ce face, iar el se lovea de obstacol.
În rest, Costache era un bun soţ. Lucrează bine, câştigă bani până la leu în casă! Îi iubeşte pe copii, îi răsfaţă cu alocaţii.
Obiceiul rău: jocuri pe calculator. Dar Ioana îl putea scoate din pălăria când era nevoie.
Când Ioana făcea cumpărături impulsive, Costache vedea printrochelarii filozofici: E că eşti femeie!. Când ea venea de la serviciu supărată, el asculta, împărţea durerea şi, uneori, chiar certă colegii, deși nu îi vedea.
Familia era bună, dar un dar se năpusteşte: atitudinea lui Costache la curăţenie. Dacă ar fi curăţat singur, nu ar fi căzut tot pe umeri!
Ioana avea deja de toate: două fetiţe care se joacă cu tatăl, dar toate problemele le-aruncă peramă.
Astfel, ajunsă la limită, Ioana hotărî: fie îl educă pe soţ să fie ordonat, fie îşi protejează nervii şi nu se mai încruntă la curăţenie.
***
Cu o săptămână înainte de întoarcere, Ioana la sunat pe Costache:
Ce faci acolo?
Bine, răspunse el.
Ai o săptămână! Aşa îţi spun, să ştii!
Totul e în regulă.
Apoi a sunat la trei zile înainte, apoi la două, şi la o zi, ca să-l avertizeze: dacă nu termină curăţenia, tot ia mai rămâne timp.
Sincer, Ioana îi lipsea mult pe Costache. Nu se despărţiseră mai mult de o săptămână de când s-au căsătorit. Şi acum trei săptămâni!
Aşa că a pus la cale să nu devină motiv de divorţ. Deşi era pregătită să îl ierte chiar şi dacă apartamentul ar deveni stup de porci.
Nu voia să-l pedepsească cu sancţiuni drastice doar să îl înveţe să nu părăsească cuibul.
Şi, pe urmă, Ioana, lăsând copiii la locul de joacă, povestind aventurile la bunica cu prietenii, urcă în apartament
Constantin, mă surprinzi plăcut! exclama Ioana, fericită.
Nu şi eu, Ioana! răspunse dur Costache. Şi sa terminat ca în gluma aia!
În ce glumă? întrebă Ioana, surprinsă.
Am locuit singur trei săptămâni! Am folosit o singură cratiţă şi o tigaie, pe care le spălam înainte de gătit.
Şi o farfurie, o furculiţă şi o lingură, tot spălate înainte de masă! Am folosit doar două căni! Una pentru ceai, alta pentru cafea!
Şi le spălam pe măsură ce se murdăreau! Apa, sucul şi băuturile carbogazoase le băteam din sticle pe care le aruncam pe drum spre serviciu! Tu mile-ai sădit în minte toţi aceşti ani!
Şi, înainte să vii, am făcut un tur cu aspiratorul prin apartament! Totul strălucea!
Ce vrei să spui prin toate astea? întrebă Ioana, suspicioasă.
Că nu eu fac dezordinea! afirmă Costache, cu încredere. Şi pentru informaţie, îţi place dulcele în casă! Tu şi copiii!
Şi acea ciocolată pe care îmi o reproșezi în continuu, ai ascuns-o când erai în dietă! Eu am tăcut diplomatic!
Dar tot laşi în urmă bloca Ioana, ca şi cum ar fi prins o firimitură.
Dacă nu te-ai mai băga în treburile mele şi nu te-ai mai amesteca, nu ar fi niciun problem!
A doua zi, dezordinea era din nou ca de obicei. Dar Ioana începu să cureţe, ştiind că nu este Costache principalul porc din casă.
Copiii, probabil, gândi Ioana. Dar sunt copii! Trebuie să îi implicăm şi pe ei în curăţenie! Dacă se murdăresc, ei învață să cureţe, nu să arunce!
