Surpriz de Revelion
Andreea se grăbea acasă, fără să mai bage în seamă gheața de sub picioare. În geanta ei stăteau două bilete de avion. La sud îi aștepta un hotel rezervat. Visau de mult să sărbătorească Revelionul și să-și petreacă sărbătorile lângă mare, la căldură și fără griji. Fără stat la plită, doar relaxare, plimbări și înot în piscină. Să se simtă ca într-un basm.
Dar mereu ceva îi împiedica. Fie nu aveau bani – economisiseră pentru avansul la apartament. Fie pur și simplu uitau să cumpere biletele și să rezerve hotelul din timp, pierduți în agitația zilnică…
Acum aveau deja apartamentul lor. Mai rămăseseră doar câteva rate. Era timpul să se gândească la un copil. Și dacă nu acum, cu un bebeluș n-aveau să-și poată îndeplini visul prea curând. Așa că Andreea hotărî să-i facă lui Dragoș un cadou de Revelion.
Bineînțeles, soacra avea să comenteze că Andreea aruncă banii pe prostii. Că la mare iarna nu-i de făcut nimic. Și ei cu socru, de ce n-a întrebat și pe ei? O să fie numai supărări și reproșuri. În fine, avea să ia și ea o pauză bună. Soacra oricum n-o prea putea suferi, dar acum… groaznic să-ți închipui ce scenă avea să facă. Dar na, n-o să omoare ea pe Andreea. Va trece și peste asta. Important era cum avea să-l ia pe Dragoș prin surprindere. Ce sărbătoare avea să-i pregătească!
Dacă s-ar fi consultat cu ei, soacra ar fi făcut scandal și surpriza s-ar fi dus pe copcă. Și oricum, n-ar fi mers la mare. Că i-ar putea displăcea surpriza sau că poate avea alt plan nu-i trecea prin cap. Dragoș mereu spunea că nu înțelege de ce să stea toată noaptea înfruptând salate în fața televizorului. Îi plăceau petrecerile și veselia.
Până azi, plicul cu bilete stătuse în sertarul ei de la serviciu. Astăzi hotărî să-l ia acasă și să-l ofere soțului. Zburau peste două zile.
Ajunsă acasă, Andreea puse plicul sub brad, unde Dragoș avea să-l vadă imediat. Se schimbă și începu să pregătească cina, cu urechea ciulită la orice zgomot de la ușă. Se uita mereu la ceas.
La ora opt și jumătate începu să se neliniștească. Pe aragaz, cina se răcise de mult, iar Dragoș tot nu sosi. Starea ei se înrăutăți rapid. Îl sună de mai multe ori, dar telefonul lui Dragoș era închis. Andreea umbla prin casă ca un leu în cușcă, se ducea la fereastră să vadă dacă nu cumva mașina soțului intră în curte. Îi veneau tot felul de gânduri negre, una mai înfricoșătoare decât alta. Încerca din nou să-l sune, dar automatul îi răspundea rece: *„Abonatul căutat este momentan indisponibil.”*
Își alunga gândurile rele, încercând să se convingă că Dragoș se întâlnise cu prietenii și pierduse noțiunea timpului. Dar de ce închisese telefonul? De ce n-o anunțase?
Ieși și pe hol, uitându-se de două ori. Odată, tatăl ei venise băut cu prietenii. Ăștia îl aduseseră până la ușă, dar știind că mama avea fire aspruă, nu îndrăzniseră să bată. Lăsaseră pe tatăl ei pe palier, sprijinit de perete, și plecaseră. Noroc că vecinul venise târziu acasă și îl văzuse pe tatăl ei adormit, sunând la ușă.
Pe hol era pustiu, niciun zgomot pe scări. Andreea uitase deja de bilete și de surpriza ei. Singurul ei gând era ca lui Dragoș să nu i se fi întâmplat nimic.
Nu se gândea să se culce. Se așeză pe canapea, cu picioarele sub ea, gata să aștepte toată noaptea. Melodia sonoră a telefonului sună ca un foc de armă în liniștea nopții. Andreea tresări, apucă telefonul și sări de pe canapea fără să știe de ce.
— Dragoș, unde ești? Ce s-a întâmplat? strigă ea în telefon.
— Nimic grav, răspunse o voce străină de femeie, dulce ca mierea. Andreea dădu telefonul jos din ureche, uitându-se la ecran – numărul lui Dragoș. — Doarme, draga ta. Ca un prunc, spuse vocea colindătoare.
— Unde doarme? De ce? Cine ești? întrebă Andreea, deja știind răspunsul.
Când împărtășise prietenei sale că pregătește o surpriză pentru soțul ei de Revelion, aceasta rânjise și îi spusese povestea surorii ei. Soră-sa îi dăduse bărbatului un abonament la piscină cu saună pentru doi. Mergeau de câteva ori, apoi bărbatul se răcise, apoi munca îl copleșise și ajunseseră să nu mai meargă.
Sora se dusese singură într-o zi. Ajunsă acolo, scotocise prin geantă, dar nu găsise cardul. Îl avea mereu la ea. Fata de la recepție îi spusese că cardul fusese scanat cu o jumătate de oră înainte. Atunci soră-sa înțelesese cine și de ce îl luase. După o jumătate de oră, își văzuse soțul ieșind din vestiar cu o fată pe braț. Aflase așa că o înșela. Prietena ei spusese atunci că nu are nimic împotriva surprizelor, dar să fie mai precaute cu ele.
Toate aște trecură prin mintea Andreeei într-o clipită. Se trezi din gânduri când vocea din telefon continuă:
— Dragoș doarme la mine. E viu și nevătămat, nu-ți face griji. Ghicești cine sunt? Mă iubește. De șase luni ne vedem. Își păstrează relația cu tine din milă. Am zis să-l ajut să iasă la lumină.
Linie moartă.
Andreea se lăsă pe canapea, cu telefonul în mână. Ecranul se stinse, laș și viața ei, speranțele, așteptarea fericită a Revelionului și a excursiei la mare. Toate sentimentele părură să se stingă, în afară de durere și pumni în stomac.
Câte povești de genul auzise, citise pe internet. Își zisese mereu că lor nu li se va întâmpla. E de șase ani împreună. Oare e suficient să seÎntr-o zi, în timp ce se plimba pe malul mării cu Andrei, își dădu seama că unele cicatrici se vindecă mai frumos când le lași să respire.
