Lăstunelul Șmecher
Ionica și mama ei se certau de câteva zile. Se oboseau, se despărțeau pe colțuri, tăceau, se încrunta una la cealaltă. Dar de îndată ce una se liniștea și revenea la vorbă, iar începeau certurile.
— Cu tine nu se poate vorbi! Nici nu asculți pe nimeni. Pentru tine există doar părerea ta și nimic altceva. Nici pe tata nu l-ai ascultat. De-aia a plecat de la tine, striga Ionica. Știa că nu trebuia să pomenească de tatăl ei, era o lovitură josnică, dar nu se putea opri, mânia o copleșea.
— Oricum voi pleca, pentru că nu pot trăi fără Dragoș. Îl iubesc. Voiam să plec în bună, dar se pare că nu se va întâmpla. Sunt adultă, am douăzeci de ani. Pe vremuri, la vârsta asta fetele erau considerate babe. Tu mereu ai fost atât de corectă. Nu-ți e greață de tine însăți? Nu vreau să fiu ca tine… Ionica se opri brusc.
— Dar eu nu mă opun. Și te aud foarte bine. De ce nu vă căsătoriți, dacă vă iubiți? spuse mama aproape liniștită, speriată de atâta asprime din partea fiicei.
— Iar începi, oftă Ionica. Unde să ne căsătorim? Suntem studenți. Să stăm pe gâtul tău? Sau pe gâtul părinților lui? Ei deja i-au cumpărat apartament.
— Și cu ce veți trăi?
— Ți-am spus, Dragoș lucrează, face site-uri, programe mici pe calculator. I se plătește pentru asta. Da, mamă. Nu ai auzit că acum lumea lucrează așa, se numește online? Avem destui bani pentru mâncare, iar peste un an terminăm facultatea și ne căsătorim.
— Atunci așteptați un an. Sau vă arde? Ești însărcinată și nu-mi spui? Mama o măsură cu privirea până în talie.
— Nu, mamă, nu sunt însărcinată. M-am săturat. E inutil să vorbesc cu tine. Ionica intră în camera ei și începu să scoată hainele din dulap, îndesându-le într-un rucsac. Nu încăpeau toate, așa că stătea lângă pat, gândindu-se ce să facă.
Mama intră în cameră. „Acum o să înceapă să strige din nou”, se gândi Ionica. Dar mama stătu doar în tăcere și apoi ieși. Ionica nu știa ce să creadă. După câteva minute, mama se întoarse și puse pe pat lângă hainele ei o geantă. Cu ea mergea cu tata la sanatoriu.
— Mulțumesc! Ionica o îmbrățișă pe mama. — Nu plec la capătul lumii, o să vin la tine. O să sun în fiecare zi. Dacă ai nevoie de ceva, spune, o să venim eu și Dragoș, o să rezolvăm.
Mama se lăsă brusc pe pat, își acoperi fața cu mâinile.
— Toți mă părăsesc. Bineînțeles, fugiți, plecați, de parcă aș fi un monstru. Tânără și sănătoasă v-ați dorit, iar acum vă stau în cale. Tata și-a găsit o tânără, pe mine, bătrâna, nu-l mai mulțumește. Când a avut ulcer sau durere de spate, eu îi trebuiam. Îi făceam masaj, îi găteam mâncare. Îi stoarceam sucuri de cartofi și varză. Atunci îi trebuiam. Dar cum s-a însănătoșit, și-a găsit puteri și a plecat la alta, tânără și sănătoasă. Dar nu-i nimic, o să-i vină iar răul, o să se târască înapoi la mine, dar eu n-o să-i mai iert.
Acum și tu pleci. Ce nu-ți era bine? O să-ți gătești singură, o să mergi la cumpărături, o să speli. Și încă și la facultate. Grea e viața femeii. Și dacă rămâi însărcinată? De ce te grăbești?
Ionica se așeză lângă mama ei, o îmbrățișă pe după umeri. Simțea cum e încordată, supărată. Îi trecu chiar prin minte să cedeze, să rămână.
— V-ați putea întâlni ca înainte. De ce să pleci de acasă? Mama nu se putea liniști.
— De ce trăiesc oamenii împreună? Pentru că nu pot trăi unul fără celălalt. Îl iubesc. O să vin la tine. Promit. Și o să sun în fiecare zi. Vrei, venim să stăm la tine?
Mama își dădu mâinile de pe față și se ridică brusc.
— Mai și!
Ionica zâmbi în sinea ei.
Mama s-a măritat târziu. Bunica era foarte strictă, nu o lăsa să plece nicăieri. Abia după ce a murit, mama s-a măritat. A sărit într-un ultim vagon, cum se spune.
Ionica are douăzeci de ani, iar mama e deja la pensie. Fabrica unde lucra a dat faliment și s-a închis. Pe toți cei în vârstă i-au pensionat. Și apoi tata a făcutȘi astfel, cu Lăstunelul șmecher șezând lângă picioarele mamei și cu familia reunită, Ionica și Dragoș plecară acasă, știind că iubirea și viclenia unui câine mic schimbaseră totul.
