O tânără femeie cu un apartament visează să se mărite…
”Uite, iată încă una măritată. Cu un om fericit în plus în lume. Să trăiți împreună până la nunta de aur!” spuse Gabi, șefa contabilității, cea mai mare în vârstă din birou, ridicând paharul cu șampanie.
”Ce puțin! Până la nunta de diamant să trăiți!” adăugă zgomotos Tania, vesela și gura-spartă.
”Așa-i că măritatul nu-i în floarea soarelui… Doar ieri s-au însurat, azi s-a îmbătat,” oftă trist mătușa Mărioara, femeia de serviciu, stând în prag. ”O, fetelor, de ce nu vă mulțumiți să trăiți singure?”
”Mătușo, du-te și tu…” se răsti la ea Tania. ”Doar pentru că ție ție n-ai avut noroc cu bărbatul, nu înseamnă că nu merită să te însori. Lui Mădălina i-a mers! Frumos, cu mașină, zice că are viitor. Nu-l asculta pe nimeni, Mădălino, fii fericită!” Tania salută cu paharul.
Mădălina revenise după o săptămână de concediu luat pentru nuntă. Aducea bomboane și șampanie ca să sărbătorească cu coleghele. Zâmbea și strălucea ca un iaz nou, dar era puțin agitată. Îl anunțase pe noul soț că întârzie un ceas, trebuia să dea o gustare la serviciu. Dar trecuseră deja trei ore, șampania se terminase, se duseră după încă o sticlă și, se pare, nimeni nu se grăbea să plece acasă. Soțul îi trimitea mesaje, întreba când vine, că îi e dor și e gata să vină s-o scoată de acolo.
”Gata, fetelor, petreceți. Dar lăsați masa în regulă, mâine o să dau cu mătura!” zise mătușa Mărioara.
”Du-te acasă, mătușo, nu-ți face griji, o să punem noi la punct,” promise Gabi. ”Hai să bem ultimul pahar. E timpul să ne risipim. Mai rămâne doar Ancuța de măritat, și avem colecția completă.”
”Da, Ancuțo, de ce tot fugi de bărbați? Drăguță ești, ai apartament… Nu-ți place nimeni sau aștepți prințul pe cal alb?” o mustă Tania, deja cam amețită.
”Ce treabă are apartamentul?” întrebă Ancuța.
”Păi cum adică? Câți ani ai? La vârsta ta eu aveam deja doi copii, iar Vlad mergea la școală! Noi cu soțul am trecut prin tot. Aproape ne-am despărțit de câteva ori. Dar i-am spus: ai făcut copii, du-i până la capăt, apoi poți fugi unde vrei. Acum ține de mine!” Tania arătă pumnul.
”Femeile se mărită din patimi sau din accidente. Patima trece, încep zilele obișnuite. Copiii? Nici nu vreau să vorbesc. Nopți pierdute, nervi, certuri… Uite-așa, și divorțul e gata.”
”Dacă bărbatul e cumsecade, lasă apartamentul nevestei și copiilor, iar el se bucură de libertate într-o garsonieră. Nu pentru mult. Toți prietenii sunt însurați, n-ai unde fugi. Și atunci începe să se uite pe lângă el – nu cumva e vreo femeie singură, fără copii. Că doar nu a fugit de ai lui ca să crească pe ai altuia. Și iatȘi astfel, după multe isprăvi și certuri amuzante, Ancuța și Valerică și-au dat seama că, uneori, cel mai neașteptat început poate duce la cea mai frumoasă poveste de dragoste, trăind fericiți împreună în apartamentul ei din Chișinău.
