Tatăl soțului meu a rămas fără cuvinte când a văzut în ce condiții trăiam
Pe soțul meu l-am cunoscut la o nuntă a unui prieten comun, într-o seară caldă de vară la Chișinău. Mă mutasem atunci din sat, cu inima plină de speranțe, și îmi găsisem un loc de muncă decent. Să fiu sinceră? Eram nespus de fericită că am scăpat de viața grea din sat și am ajuns, în sfârșit, la oraș. Relația noastră a evoluat repede după un an s-a născut fiica noastră, Dorina.
Dar viața avea să se schimbe repede.
De ce fata noastră are părul blond și ochii albaștri, când noi amândoi suntem mai bruneți? m-a întrebat într-o seară soțul meu, cu privirea întunecată.
Dragul meu, seamănă leit cu tatăl tău. Ai văzut și tu cât sunt de asemănători.
Nu vorbi prostii. Copilul trebuie să semene cu părinții, nu cu cine știe ce rude. Și mama mea spune că nu e a mea.
De la început, soacra mea nu m-a plăcut deloc. Credea că nu-l iubesc pe băiatul ei. Tatăl lui, însă, era un om bun la suflet. Era divorțat de soacră, avea o altă familie, dar nu uitase niciodată de fiul său.
Într-un final, lucrurile au ajuns să se strice de tot. Soțul mi-a adus o altă femeie în casă. Mi-a spus răspicat să-mi strâng lucrurile și să plec imediat. Nu am mai avut de ales.
Nu aveam unde să merg. Părinții mei nu m-ar fi primit, mai ales cu un copil mic. Ar fi fost rușine în sat, iar în casa veche de la țară nu puteam să stau, fiindcă era ger, iar soba nu funcționa. Am sunat o prietenă, Mariana, care m-a găzduit câteva zile, apoi am reușit să închiriez o cameră la marginea orașului, împreună cu Dorina. Dar banii începeau să se termine, și nevoile creșteau.
Într-o zi, pe când eram la Alimentara să iau pâine și lapte, am auzit pe cineva strigându-ne.
Fetele, unde ați dispărut? Am venit până la sat să vă caut a spus tatăl soțului meu, domnul Gheorghe.
Bună seara. Ne bucurăm să vă vedem am murmurat, rușinată.
Știu ce a făcut fiul meu, nu are nicio scuză. El și fosta soție sunt la fel Unde locuiți acum?
Închiriez o cameră.
Bine. Eu mă grăbesc, am de plecat la lucru în alt oraș, în delegație. Când mă întorc, rezolvăm împreună problema asta. Uite, ia această sumă mi-a întins o plic cu 2000 de lei. Să vă ajungă două săptămâni.
Am răsuflat ușurată: puteam măcar să-i cumpăr Dorinei mâncare și lapte.
Domnul Gheorghe s-a întors mai devreme din delegație și a venit să ne viziteze. S-a cutremurat când a văzut în ce sărăcie trăiam. Nu ne putea primi la el acasă noua lui soție nu era de acord. Dar a găsit altă soluție: și-a cheltuit toate economiile și ne-a cumpărat un apartament micuț, pe care l-a trecut pe numele nepoatei. Am încercat să refuz, dar nu a vrut să audă. Mi-a zis clar că face asta nu pentru mine, ci pentru Dorina.
În mai puțin de o lună, am început să ne aranjăm în căsuța noastră. Tatăl soțului a adus mobilă veche, un televizor și strictul necesar.
Nu te grăbi să duci fata la creșă are nevoie de mamă. Am să te ajut cum pot, nu-ți face griji. Și soția mea s-a mai domolit şi ar vrea să-şi vadă nepoata.
Vă mulțumesc din suflet!
Nu plânge, copile. Oricând ai nevoie de ceva, vino la mine. Să nu-ți fie rușine. Cu vremea, toate se rezolvă.
Sunt recunoscătoare că fiica mea are un bunic atât de minunat, deși n-a avut noroc de tată. A renunțat la tot ce avea ca să ne ajute să ieșim la lumină.
Anii au trecut și m-am recăsătorit, însă n-am uitat niciodată bunătatea domnului Gheorghe. E mereu primit în casa noastră, iar noi îl vizităm deseori. Acum pot spune cu mâna pe inimă: totul la noi e bine.
