“Tatăl vitreg”
Da pentru că nu te bagi la o fată tânără! a izbucnit Vali.
Ce-ai zis?!
I-ai învârtit capul Anei! Crezi că nu se vede că ea nu-i pentru tine o fiică vitregă, ci altceva?
Petru nu s-a putut abține l-a apucat de guler cu o mână, iar cu cealaltă s-a pregătit să-i tragă una zdravănă.
Petiță!!! l-a oprit glasul speriat al Anei. El l-a lăsat pe adversar.
Petru s-a căsătorit cu Larisa când Ana, fiica ei, avea zece ani. Fetița își amintea bine de tatăl ei biologic, care murise cu doi ani înainte, și la început s-a purtat rezervat cu noul soț al mamei ei. Dar Petru a reușit să se înțeleagă cu ea.
Nu l-a numit niciodată “tată”, dar “Petiță” suna atât de drag și de familiar în gura ei, încât nimeni nu se mai îndoia: erau apropiați. Și chiar Ana i-a ajutat să salvase familia când, după șase ani de căsnicie, dracu l-a împins (altfel n-are cum!) pe Petru să o înșele pe soția lui cu o colegă, Inga.
Băuse prea mult, se lăsase pradă atmosferei de petrecere și mândriei pentru munca bine făcută… Nu-și amintea prea multe, dar Larisa aflase de la cineva.
Scandalul fusese uriaș. Petru se justifica și se ruga de iertare. Soția nu voia să-l asculte și amenința cu divorțul. Se certau cât Ana era la școală, dar fetița bună, sensibilă și intuitivă simțise că ceva nu era în regulă și se întristase tare.
Doar pentru Ana te iert, îi spusese Larisa printre dinți. Dar e prima și ultima oară. Data viitoare divorț.
Petru se blestemase de o sută de ori, încercând să-și răscumpere vina petrecând și mai mult timp cu familia. Și cu ușurare văzuse că, treptat, ochii fiicei vitrege redeveniseră luminoși.
Dar fata lor creștea, și la 18 ani l-a adus acasă pe iubit să-l cunoască părinții.
Lui Petru nu i-a plăcut Vali din prima clipă: slab, fâsâitor, arogant, rânjind mereu la orice. Doar pentru Ana, care-l privea cu ochi îndrăgostiți, Petru a încercat să-și păstreze calmul.
Anuș, sigur e cine trebuie? a întrebat-o în șoaptă după ce băiatul plecase.
De ce, Petiță, nu ți-a plăcut? s-a întristat Ana. Doar nu l-ai cunoscut bine. E foarte bun, Vali.
Petru a oftat greu, dar s-a străduit să zâmbească.
Să vedem. Nu poți să alegi rău.
Vali, însă, simțise probabil antipatia viitorului socru. Se ferea de el, era exagerat de politicos, deși se chinuia să pară firesc.
Apoi Petru n-a mai avut timp de ginerele viitor soția l-a acuzat din nou de înșelat, tot cu Inga.
Ce, ți-a plăcut atât de mult atunci, încât n-ai putut rezista? se enervase Larisa. Du-te la ea! De ce te mai chinui cu mine?!
Lar, ce tot spui? se mirase el. După acel incident, nici nu-i trecuse prin cap să mai înșele. De unde-ai scos-o pe asta?
Oamenii buni mi-au spus!
Nu s-a lungit la discuții a sunat-o pe Inga cu speakerul pornit.
Petre, a spus colega râzând când a auzit întrebarea lui despre relația lor, ești beat sau ce? M-am măritat acum jumătate de an și aștept un copil de la soțul meu. Ai lipsit când am sărbătorit la serviciu? puse ea cu ironie.
Scuză-mă, a mormăit el. Am greșit.
Petru a privit-o mustrător pe soție. Aceasta se enervase, dar a pufnit și a ieșit din cameră.
A stat câteva zile fără să-i vorbească își arăta caracterul apoi totul părea să revină la normal. A trebuit să inventeze o scuză pentru Ana, care, deși absorbită de relația cu Vali, se îngrijorase că părinții nu se vorbesc.
Apoi Petru a fost lovit de o mașină. O prostie: părea că cineva l-a împins pe carosabil, iar o mașină l-a lovit la picioare. Noroc că mergea încet și a scăpat doar cu o entorsă și o ușoară contuzie căzuse prost pe asfalt.
Se mișca greu prin casă, iar Ana s-a străduit să-i fie de folos. Îi aducea mâncarea în pat (deși protesta), îi citea, jucau table sau vorbeau de fleacuri.
De ce te tot ocupi de el? a auzit Petru într-o zi pe Vali șoptind în hol. E bărbat mare, să se descurce singur…
Vali! șuiera Ana revoltată. Petiță e ca un tată pentru mine! Îl iubesc și am să am grijă de el, indiferent ce spune lumea!
Vali a mormăit nemulțumit, găsind scuze. Petru a zâmbit crescuseră o fată minunată.
Nu trecuseră nici două luni, și altă nenorocire: șeful l-a acuzat pe Petru că lucra prost la un apartament unde montase plafoane tensionate.
Leonid Sergheevici spune că un plafon atârnă straniu și colțurile sunt strâmbe. Și… șeful a ezitat, apoi a continuat mai încet: A zis, în mare secret, că i-ai cerut bani în plus ca să faci treabă bună.
Ce prostii?! Am lucrat impecabil și n-am cerut nimic în plus! Petru rămăsese fără suflare de indignare.
Acest Leonid fusese un client excesiv de pretențios, dar păruse mulțumit la final. De ce se plângea acum?
Du-te și rezolvă! a tăiat șeful scurt. Altfel plecați cu toții.
Petru nu reușise să-l contacteze pe client și se întorsese acasă posomorât. Le povestise totul.
Petiță, nu-ți face griji! Ana s-a repezit să-l consoleze. A înțeles greșit. Vrei să merg cu tine?
Nu-ți pierde și tu slujba, a oftat Larisa. Rezolvă tu cumva.
Leonid păru ușor stânjenit când l-a văzut pe Petru.
Ce vreți? a întrebat ostil. Prin tribunal! Vă dau afară!
Arătați-ne unde e problema și o reparăm, Petru abia se stăpânea.
Nu e nimic de v
