Ți-am spus eu unde duci banii, acolo să te duci și să cinsești! Și să dejunsezi, de altfel! îi zise nevasta și se așeză în fotoliu cu lucrul de mână în brațe.
Lenuțo! Ești acasă? strigă Vasile intrând în apartament.
Sunt în bucătărie, răspunse Lenuța.
Azi venise mai devreme și se apucase de gătit. Vasile se dezbrăcă, se spălă pe mâini și intră în bucătărie.
De ce nu te lauzi? o întrebă el.
Mă rog, cu ce să mă laud? se miră ea.
Păi pe drum am dat peste Ruxandra de la biroul tău. Mi-a spus că ați primit azi premiul pentru trimestru. Frumușel.
Am primit, ce-i drept. Dar ție ce-ți pasă?
Cum adică? Ieri ți-am spus: a sunat mama, să-i dăm niște bani lui Zoe să o ajute cu rata la casă. Tu ai zis că nu avem. Acum avem. Hai să-i trimitem vreo zece mii de lei.
În cinstea cui? se interesă Lenuța.
Nu te preface, știi bine că Zoe se zbate singură cu rata. Sun acum pe mama să-i spun că trimitem banii, zise Vasile apucând telefonul.
Stai loc! Oprește-te! Când am zis eu că plătesc eu rata surorii tale? îl opri ea.
De ce să n-o ajutăm dacă avem?
În primul rând, banii ăștia nu-s ai *noștri*, ci ai *mei*. E premiul pe care l-am câștigat, lucrând din greu trei luni! Crezi că m-am strofocat de dimineață până seara ca să-i fac pe plac Zoei? Asta era singurul meu scop?
Dar Lenuțo, are copii!
Vasile, și eu am copil. Viorica e *fiica noastră*. Dacă-ți mai aduci aminte, studiază la facultate și trăiește în cămin, într-un alt oraș. Îi trimit lunar bani. Tu i-ai dat măcar un leu în doi ani?
Știu că-i trimiți tu.
Poate i-ar prinde bine și de la tatăl ei vreo mie de lei pentru ciorapi? Zoe, înainte să se bage la rată, trebuia să-și facă calcule.
Dar banca i-a aprobat împrumutul.
Exact. La bancă lucrează oameni deștepți care știu să numere. Au calculat că Zoe are destui bani. Dacă nu-i are, înseamnă că-i cheltuie prost pe coafor, cafenele, în loc să plătească ratele. N-am de gând să-i finanțez mofturile!
Seara, Vasile auzi cum Lenuța anunța pe telefon că tocmai trimisese opt mii mamei sale.
Interesant: pentru Zoe nu ai bani, dar pentru mama ta, poftim! se indignă el.
Așa e, Vasile. Mamei i s-a stricat proteza, trebuie să meargă la dentist. Și pensia nu-i grozavă. Pe lângă asta, e *mama mea*, pe când Zoe mi-e străină.
Zoe e sora mea!
Exact: *a ta*, nu a mea. De ce să-mi ceri mie?
Bine, atunci peste două zile primesc salariul și îi trimit eu banii Zoei.
Bineînțeles. Dar mai întâi pune, ca de obicei, zece mii pe cardul pentru cheltuieli.
Lenuțo, pot să întreb… zece mii nu-s cam mulți? Putem cu mai puțin?
Putem, dar atunci cină e paste cu ketchup, nu cu cotlet sau șnițel. Putem să nu plătim utilitățile și să nu cumpărăm detergent.
Nu se poate mai econom? Să ajungă și pentru mâncare bună, și pentru restul?
Dacă știi tu cum, încearcă. Dacă reușești, învăț și eu, răspunse ea.
Discuția se încheiase. Dar Vasile crezu că Lenuța nu-și va ține amenințarea și trimise aproape tot salariul Zoei.
Se înșelase. A doua zi, venind de la muncă, nu găsi niciun semn de cină în bucătărie.
Lenuțo, ce mâncăm azi?
Uită-te în frigider.
Vasile deschise ușa: era gol. Doar o sticlă de ketchup și două mere zbârcite.
Nu-i nimic.
Serios? Ce anume *ar fi trebuit* să fie? Ai pus tu ceva acolo? Ca să scoatem din frigider, trebuie să *punem* mai întâi.
Hai, mor de foame.
Îmi dau seama. Dar ți-am spus: *unde duci banii, acolo să te duci și să mănânci!* zise Lenuța, așezându-se la loc în fotoliu.
Vasile se duse la mama lui.
A doua zi, soacra Nina veni să-și mustre nora. Ascultând predica, Lenuța răspunse:
Degeaba v-ați ostenit, Nina. Nu mi-ați spus nimic nou. Știu deja că-s o soție proastă. Poate Vasile ar trebui să se mute la voi? De ce mai are nevoie de mine?
Nu vorbi prostii! Dacă te-ai măritat, trăiește cu bărbatul tău!
Bineînțeles. Numai eu sunt vinovată! Dar apartamentul e frumos, salariul bun, premiul frumușel… Doar că nu vreau să vă împart cu voi și cu Zoe!
Așa că i-ai golit buzunarele fiului meu? Țineți-l voi luna asta! Și ține minte: nu mănâncă cârnați. Nici pui nu suportă. Deci la cină șnițel cu piure și salată. Sau sarmale dar cu multă carne. Și rufe vei spăla tu.
Lenuța, ai înnebunit? Cum ați trăit până acum?
Am trăit, uneori chiar bine. Până v-ați băgat voi nasul. Ați despărțit-o pe Zoe de Gheorghe, acum ne-ați luat și pe noi la puricat?
Ce spui acolo? Cine i-am despărțit?
Cine dacă nu voi? I-ați tot șoptit la ureche: *Gheorghe nu te respectă, câștigă puțin, are educație proastă, apartament mic…* L-ați scos din sărite, a fugit! Și Zoe a rămas cu doi copii și o rată nesuportabilă. Mulțumită? Acum vă plictisiți și ne stresați pe noi? Dar eu nu-s Gheorghe nu voi tolera mult. Îl pot trimite înapoi la voi!
Nu, Lenuțo! N-am vrut asta! Doar mama a sugerat să o ajutăm pe Zoe…
Ai ajutat-o? Atunci până la salariu trăiește la mama sau la Zoe cum vă înțelegeți voi. Eu mă gând
