Încercarea lacomiei
— Deci, ai hotărât să-i faci Lăcrămioarei o încercare? — întrebă prietenul lui Marian cu o rânjetă pe buze. — Foarte bine! Nu ai nevoie de altă vânătoare de avere, căreia îi pasă doar de zerourile din contul tău bancar, nu de tine.
— Nu-mi mai aminti, — se strâmbă băiatul. Ultima lui iubită fusese exact așa! I-a scos o grămadă de bani! Noroc că și-a dat seama la timp și scăpase de povară. — Lăcrămioara pare o fată simplă, nu se dă mare. Dar mai bine să fii precaut! Dacă trece testul, va avea cea mai fastuoasă nuntă și o viață dulce, plină de magazine, saloane de frumusețe și vacanțe la tot pasul.
Marian planificase totul până în cele mai mici detalii! Închiriase un mic apartament (pe care-l considera o adevărată cocină), luase cu chirie o mașină românească, deși se strâmbă de la o simplă privire la ea, și cumpărase haine pe care le purta jumătate de țară. Pe scurt, încerca să pară cât mai simplu, ca fata să nu bănuiască nimic. Deși făcuse câteva greșeli, Lăcrămioara fie nu le observa, fie se prefacea că nu le vede.
— Lăcrămioara crede că sunt doar un simplu manager, strângând bani pentru avansul la ipotecă, — spuse Marian, iar prietenii izbucniră în râs. El putea să-și cumpere chiar acum un penthouse în centrul orașului. Ce bine e să fii fiul unor părinți bogați! — Și da, e convinsă că sunt orfan.
— Ai și tu imaginație! Cum de nu te-ai dat încă de gol? Tu n-ai idee cum trăiesc oamenii obișnuiți! De mic ai avut șofer personal, cele mai bune școli private, o grămadă de servitori…
— M-am sfătuit cu un băiat din pază. Pentru niște bănuți mi-a explicat totul, — Marian aruncă o privire la ceas și se ridică. — Bine, e timpul să mă schimb și să o iau pe Lăcrămioara. Am promis să o duc astăzi de la facultate. Poate o să facem o pauză la vreo cafenea pe drum.
— Doar să nu te îmbolnăvești, — râse prietenul. — Nu ești obișnuit cu mâncarea aia ieftină.
*************************
Marian aștepta nerăbdător pe fată, strângând în mână cel mai ieftin buchet de flori din tarabă. Pentru el, suma era atât de mică, încât obișnuia să cheltuie mai mult pe o cafea. Dar trebuia să păstreze aparențele, așa că ignoră privirea disprețuitoare a vânzătoarei și nici măcar nu-i răspunse.
Și iat-o și pe Lăcrămioara. Cumva, astăzi fata părea pierdută în gânduri. Palidă ca varul, abia dacă vedea pe cineva în jur. Părea că plânge!
— Ce s-a întâmplat? — întrebă băiatul îngrijorat. Oare o jignise cineva? — Lăcrămioară, ești bine?
Marian o strânse în brațe pe fată, uluit de reacția ei. Apoi își aminti că Lăcrămioara povestise despre boala tatălui ei. Poate situația era mai gravă decât crezuseră medicii.
— E ceva cu tata? — fata doar dădu din cap, incapabilă să vorbească. — Hai să mergem la o cafenea. Vom putea vorbi acolo.
Se dovedi că avea dreptate — problemele erau legate de tatăl fetei. Bărbatul avea nevoie de o operație care nu era complicată, dar vârsta înaintată îngreuna situația. Și medicul spusese fără ocoluri că șansele de succes ar fi mult mai mari dacă primea o anumită sumă de bani.
— Zece mii de lei! Zece! — Lăcrămioara era copleșită de emoții și nici măcar nu observă scurtul zâmbet al lui Marian. El putea cheltui banii ăștia fără griji într-un restaurant într-o singură seară. — Și de unde să-i luăm acum? Totul se duce pe medicamente!
— Aș vrea să te ajut, dar acum nu pot retrage banii din depozit, aș pierde prea mult, — se prefăcu îngrijorat băiatul. — Și-apoi, ești sigură că trebuie să plătești?
— Bineînțeles! — șterse lacrimile fata. — Sănătatea tatălui meu e mai presus de orice bani!
— Gândește-te bine, — începu Marian cu o voce mierloagă, — dacă plătești acum, nici o asistentă nu-ți va mai da atenție pe gratis! Depune o plângere la minister! Nu poți lăsa oamenii ăștia să profite de suferința altora!
— Nu avem cum să dovedim, iar tata s-ar putea să nu se salveze!
Lăcrămioara înțelese repede că nu avea ce spera de la Marian. Nu că ar fi așteptat vreodată ceva de la el… Își dădea seama că nu avea dreptul să-i ceară nimic. Și mai știa și că el mințea. Avea bani — ea văzuse de multe ori bancnote mari în portofelul lui.
Ei bine, mai rămânea o variantă. Nu-și va abandona tatăl fără tratament! Chiar dacă ar trebui să se lase de facultate! Și nu conta că era în anul patru, fără nici o notă mică.
Familia era mai presus de toate.
***************************
După trei săptămâni.
Lăcrămioara era într-o dispoziție excelentă. Tatăl ei se însănătoșea bine-mersi, iar ea își găsise o slujbă destul de bună. Va termina și facultatea, mai târziu, dar o va face! Nu avea de gând să-și sacrifice viitorul.
Și Marian îi trimisese un mesaj că o aștepta o surpriză. Ce putea fi? Fata nu-și putea da seama.
Dar dispoziția i se strică în clipa următoare…
— Ai trecut testul, — băiatul era îmbrăcat în haine de marcă, la mână avea un ceas de neîntrecut, iar mașina din spatele lui făcea toți bărbații să se uite cu invidie. — Acum știu sigur că ești cu mine pentru mine, nu pentru bani. Așa că mărită-te cu mine!
Desigur, nu se lăsă în genunchi, dar cutia roșie de catifea era acolo. Lăcrămioara, abia reținându-și furia, privi pietrele scumpe care scâLăcrămioara se întoarse cu spatele, lăsându-l pe Marian cu inelul în mână și cu mintea plină de întrebări fără răspuns.
