Elena venea dintr-un orășel uitat de lume, cu străzi pavate cu pietricele și lațuri de vânt între casele scunde. Acolo, săgețile lui Cupidon l-au lovit pe Elena, și ea s-a îndrăgostit de Andrei. El a privit-o cu ochi aprinși și a căzut și el într-un fel de vrajă. De atunci, s-au cabrat împotriva realității mici și au decis să fugă împreună de la ținutul lor. Au spus părinților că pleacă la Chișinău să câștige bani pentru o nuntă cu mese întinse și orchestre. Și chiar au mers să muncească. Dar după un timp, ceva nedefinit i-a făcut să nu vrea să cheltuie prea mult pentru nuntă.
Se săturaseră de moda tinerilor din capitală, care vin la nunți în adidași și blugi, primesc cadouri doar în lei moldovenești, și în loc de masă de nuntă fac bufet suedez, sau se mulțumesc cu o conferință online, iar darurile ajung direct în ratele pentru apartament.
Exact asta au făcut și Elena și Andrei. Chiar dacă mamele lor, când au ajuns acasă, le-au organizat un mic banchet cu plăcinte și vin de casă. De altfel, nu aveau prieteni în Chișinău. Însă toate aceste detalii nu contează cu adevărat le-am povestit ca să vă puteți imagina ce fel de oameni sunt, cu ce fel de fir au…
Au trecut cinci ani de la nuntă. Cuplul a decis să amâne copiii, pentru că trebuiau să plătească ratele la apartament împreună. Mama Elenei era neobosită și temperamentală o crescuse singură pe fiica ei și la fiecare telefon nu uita să-i reamintească Elenei că este gata să devină bunică. Elena însă știa că dacă ar locui cu mama ei, ar ieși la iminență ruptură rapidă. Fără presiunea timpului, nu se grăbeau cu copiii.
Apoi, Elena a început să fie afectată de nemulțumiri față de Andrei, pe care și le ținea ascunse, dar acum nu mai reușea să schimbe registrul. M-a sunat:
Vorbește minute-n șir la telefon cu alții, dar cu mine doar bună – pa și gata…
Când vine acasă de la serviciu, de ce nu discutați mai mult?
Eu vreau după muncă să mă uit la un film romantic, el se uită la horror-uri.
Câte televizoare aveți? Acum se poate privi filme și pe calculator cu căști. Dar parcă nu-i viață de familie dacă sunteți unul lângă altul și mintea vă fuge în direcții diferite.
Exact așa cred! Andrei nu mă înțelege!
E o reclamă destul de originală.
De ce râzi?
Bine, nu mai râd.
Elena, când vă distrați împreună?
Doar în vacanță sau când avem musafiri… Atunci devine foarte atent…
Discuția cu Elena a durat aproape o oră. Mi-a povestit cum s-au întâlnit și cum ea era invidia fetelor din sat. Din ce am înțeles, problema era că Elena avea un dor nespus de a se lăuda în fața altora iar în Chișinău nu avea pe nimeni. Astfel, prima problemă apărea, și apoi…
Elena, cum arată pentru tine căsătoria ideală?
Musai cu copii.
Toată lumea vorbește de copii, dar după ce apar copiii, unele căsnicii se destramă…
Soțul trebuie să fie interesat de cum mă simt, cum îmi merge la serviciu… Să mă aprecieze când îmi aranjez rochiile și să-mi laude bucatele…
Nu apreciează deloc?
Zice doar că a fost bună mâncarea, dar nu-i destul pentru mine.
Povestește-mi în detaliu… El vine acasă, tu-i pui cartofi piure cu chifteluțe, și…
Își freacă mâinile și zâmbește.
Dar și asta e un compliment! Te-ar fi deranjat să împingă farfuria și să spună că nu-i e foame…
Elena a tăcut cred că nu și-a dat seama exact care era esența plângerii ei. Totuși, avea ceva pe suflet legat de soț. Ce anume o nemulțumea, mi-am dat seama. Ca să-mi confirm gândurile, am întrebat-o despre relația cu mama ei.
Am aflat că mama era o femeie emotivă mereu o copleșea cu întrebări, iar când lucrurile nu mergeau, era prima să îi spună că totul se va rezolva.
Se zice uneori că ne căsătorim cu cine seamănă cu părinții sau cu cei care ne oferă multă dragoste. Elena n-a avut tată și nu s-a gândit că nu toți pot exprima emoția atât de viu.
I-am spus Elenei că, de fapt, era căsătorită de cinci ani cu mama ei și că se aștepta ca Andrei să copieze exact comportamentul mamei. La început a fost uimită, apoi cugetând, a acceptat.
Și cum să mă despart de mama?
E ușor. De fiecare dată când ai o supărare, imaginează-ți că Andrei nu are nicio vină, că e mama ta cea grijulie alături de tine. El nu poate concura cu mama!
Și asta-i tot?
Gata! Și vei vedea că supărarea se va evapora ca aburul de pe pereții bucătăriei la prima lumină.
