dragă mea, să-ți povestesc o poveste ce a schimbat totul pentru o familie din Chișinău. Elena Andreea, o femeie bătrână cu o tâmple alburie, se pregătea să-și sărbătorească 60 de ani. Era nevoie ca totul să fie perfect: masa, invitarea rudelor și colegele de la școală, unde luase 35 de ani de lecții de limba română și literatură.
– Andreea, te apuci de salată? – strigă ea către fiica, care răcnea în bucătărie.
– Da, mamă, în minut! – răspunse aceasta printre zgomotele vaselelor. – Verifică dacă tatăl meu a plecat să cumpere berea.
Alin Ciocoi, cum se numea soțul nepoței, era, după spusele ei, un om de treabă… doar pe hârtie. Se așezase în fața televizorului, cu ochii lipiți de sport, iar când Elena îl întrebase, lovi linia:
– O iau peste cinci minute, mamă!
Clara, nepoata de 12 ani, apăru din curte.
– Băbu, n-am auzit de tort? – o întrebă ea, ștergându-și călițele de pantofi.
– Vezi, tatăl tău l-a comandat de la Colțul Dulce, pe strada Sfatul.
– Nu se rata întâmplarea ca să rateze! – se plânse micuța, știind că tata era cunoscut pentru amintirile lui.
– Nu ți-ți face griji, cui-i zic eu, se întoarce cu tortul.
Elena, cu panda în mini, îi smulse mobilul de sub nas pe tată și îl puse pe telefon.
– Cumpară-i și eticheta, că altfel o să vezi bufonada! – râse ea, în timp ce Clara se îmbrăca în rochița roșie ce-mi strălucea.
Când Alin se întoarse, arăta ca un vultur după vânt. În mână avea pachetele de bere și un coș cu tort.
– Iată, mamă! O să fie o zi fartă! – spuse el, iar Elena i se apropie cu ochii bătuți de nervi.
– Ai adus și banii pentru tort? – îl întrebă.
– N-am luat, dar am comandat-o? – pufni el.
– Nu, Alin, ai pltit doar depozitul, restul în numerar.
Elena puse un leu pe masă, iar Alin plecă. Totul părea a mers bine până la intrarea primilor invitați: fratele ei Nicolae cu soția Anastasia.
– Ești răsfățată, mă! – strigă Anastasia. – Șaizeci de ani e o nouă soră cu patru!
Când masa răsări pe masă, alți invitați sosiți: colega sa Violeta, vecina Emilia cu soțul, și o pleoștine de rudenii de pe țărm. Masa era minunată: salată de ton, pui pe grătar, și pătrunjel smălțit de Elena.
Dar Alin era pe undele de undă. Tânjind de tort, Elena ar fi chemat un Uber cu coșul până la colțul dulce… până când o portară îi bătu la ușă. Mei, era un băiat tânăr cu un pachet mare.
– Bună, sunt de la Colțul Dulce. De le-ați comandat voi tortul?
Elena, cu fața lucind de sudori, nodurile intrându-i în harz.
– Cine este, mamă? – zise Clara, care în bătaia picioarelor.
– Alinul a uitat să-l aducă… din nou.
Pe urmă, pe la douăsprezece, Alin se întoarse, arătând ca un înotător după bac. Era beat cu licoare de răzor, dar zbura cu brațele.
– Ce s-a întâmplat, oameni buni? – începu el să strige, vorbind ca un soț de la piața de sâmbătă.
Elena, cu capul ridicat ca o regină, îi explică tot: că tortul a fost adus de altcineva, că el avea timp să-și cumpere unei copii o cadou pe aici.
– Alin, din duminică, vei folosi doar ușa exterioară. Ai o zi să ieși.
Tăcerea apăru, ca un codru curat. Clara, cu un cuvânt simplu, o ruperă:
– E bine, băbu, mănâncă tortul!
La sfârșit, Elena abrață pe Andreea și Clara.
– Am economii, zise ea. Dați-vă seama, o cutie de avans vă pot lăsa pentru o pagină nobilă. Alegeți un soț care să vă plimbe drept.
Și într-o zi de martie, Elena primi la ușă un tânăr distins.
– Bună, sunt profesorul de fizică, Sergiu Alexandru. Știu că iubiți pe Șehere…
Iată, povestea se întâmplă de din greu așa. Alin, beat, a plecat din casă, iar Elena s-a refăcut ca un parfum de privighetor.
