**Trădare în casa nouă**
Ion și Mihaela s-au căsătorit și s-au mutat într-un apartament nou într-un sat din apropiere de Chișinău. Erau fericiți: tinerii își amenajau locuința, creau un călugar, visând la viitor. Dar după șase luni, au venit în vizită părinții lui Ion. La început, păreau uimi de prezența Mihaelei, iar la cină, după câteva pahare, a izbucnit scandalul.
— De ce ai adus pe asta așa? a spus brusc soacra.
— Cum adică? Sunt soția lui! s-a indignat Mihaela, simțind cum sângele îi năvălea în obraji.
— Soție? a râs soacra, umorul ei plin de dispreț. Ce soție ești tu? Nu mă face să râd! Ion are deja o soție și doi copii. Nepoții noștri! Și tu cine ești? Ai văzut tu apartamentul și ți-a crescut pofta?
Mihaela s-a uitat spre Ion, dar acesta și-a plecat ochii, șoptind:
— Du-te la mama ta, eu mă ocup. Mâine-dimineață îi trimit pe ei acasă.
Când Mihaela a împlinit optsprezece ani, mama ei a început să vorbească despre căsătorie. Nu o grăbea, dar era îngrijorată: Mihaela petrecea prea mult timp acasă cu cărțile. Nu era o fire retrasă — la școală și la universitate era cunoscută ca activă, dar refuzaa avansurile băieților. Îi plăcea mai mult să se afunde în poveștile din romane decât să alerge după întâlniri. Mama se temea că fiica ei va rămâne singură.
Mihaela a absolvit universitatea, și-a găsit un loc de muncă ca manager, dar viața ei nu s-a schimbat: acasă, muncă, acasă. Atunci părinții ei au hotărât că era timpul să trăiască singură. Cumpăraseră de mult pentru ea un apartament cu trei camere într-o clădire veche și îl închiriaser. După renovare, i-au dat cheile Mihaelei, practic dând-o afară din casa părintească.
Mihaela s-a simțit trădată. Cum puteau să o dea afară așa ușor? Dar viața a forțat-o să se adapteze. Nu-i plăcea să curețe un apartament mare și să meargă la cumpărături, până când a apărut Ion. El a preluat grija de gospodărie, și asta i-a cucerit inima.
Când Mihaela l-a prezentat părinților ei, mama s-a încruntat. Își dorea pentru fiica ei un soț cu studii superioare și apartament propriu. Ion, mecanic auto, închiria o cameră într-un camin din apropiere. Tatăl a spus doar:
— O să vedem cum merge.
Ion o iubea pe Mihaela, și asta era cel mai important. Nupțile au fost modeste, au fost prezenți doar părinții ei. Părinții lui Ion, dintr-un sat îndepărtat, nu au venit, iar tinerii plănuiau să-i viziteze, dar amânau mereu.
După un an, cuplul a început să vorbească despre copii. Ion a sugerat să vândă apartamentul vechi fără lift și să cumpere unul nou, la marginea orașului.
— Cum să urci până la etajul cinci cu un copil și un cărucior? o convingea el.
Mihaela a fost de acord, deși mama ei s-a opus. În ziua semnării actelor pentru noul apartament, Ion a ajuns la spital cu apendicită. Mihaela a trebuit să rezolve singură actele și a luat-o pe mama cu ea, obișnuită ca altcineva să decidă pentru ea.
Când Ion s-a întors din spital, apartamentul era al lor. Cu entuziasm, și-au aranjat casa, au atârnat draperii, au așezat mobilă. Viața părea un vis, până când au venit părinții lui.
La cină, soacra a început să arunce acuzații. Mihaela, înmărmurită, nu-și putea crede urechilor. Ion a tăcut, doar a cerut-o să plece. Ea și-a făcut un geamantan și a mers la mama ei, inima îi sfâșiată de durere și umilință.
A doua zi s-a întors. Părinții lui Ion plecaseră, apartamentul strălucea de curățenie.
— Ce spunea mama ta ieri? l-a întrebat Mihaela, abia ținându-se de lacrămi.
— Nu-ți mai bate capul. A fost o femeie, mi-a născut doi copii. Dar acum sunt cu tine, a spus el nepăsător.
— M-ai mințit! E o trădare! a strigat Mihaela. Nu pot trăi cu un mincinos!
— Nu poți? Pleacă! Apartamentul rămâne al meu. Dacă dai în judecată, o să plătesc pentru partea ta toată viața, s-a rânjit el.
— Tu vei pleca, a răspuns ea rece. Nu degeaba mama a insistat să pun apartamentul pe numele meu. A simțit ceva…
Mihaela a rămas singură în apartamentul spațios. Seara, iarăși citea, dar cărțile nu mai aduceu alinare. Inima îi durea de trădare. Îl iubise pe Ion, îi încredințase tot, iar el ascunsese o altă familie.
Mama venea să o consoleze:
— Fata mea, ți-am spus că nu e cine trebuie. Dar nu ești singură, sunt eu cu tine.
Mihaela dădea din cap, dar simțea doar golul. Nu a depus cerere de divorț — să ia el decizia. Apartamentul cumpărat de părinții ei devenise fortăreața ei, dar și o amintire a visurilor spulberate. Ion o suna, cerea iertare, dar ea nu răspundea.
Uneori, răsfoind paginile unui roman, Mihaela își imagina cum ar fi putut fi viața lor fără minciună. Dar realitatea era dură: era din nou singură, cu cărțile și cu inima frântă.
